Canalia y el conejo deprimido
The rabbit is indeed a very useful animal, in most situations, except when it’s alive. But this is not the kind of rabbits (or wabbits) I choose to talk about today.
Canalia shall entreat you to the world of depressed bunnies, an adventurous category of bunnies, who delight themselfs with such activities as sobbing, weeping and feeling depressed. Beware, this is the most dangerous category of wabbits, capable of biting, fighting, scratching, and other unspeakable torments.
The appearance of said bunnies is indeed deceiving, blue eyes are not rare among them, clear yet gloomy, slight vein consistency failures reported previously by other wabbitologists. Fluffy tail-ever so fluffy, jumping up and down with apparent joy not uncommon, sudden bursts of normality rare but deceivingly short.
Evidently, the whole thing is a scam intended to fool everyone sane and sound, even Canalia, although some medical records have proved the contrary, in his case. For, my dearest readers, these wabbits are depressed, reasons far too dark and… well, deep, to be comprehended by mere mortals. Such as you.
Fear not, though, for Canalia has not slacked his superhero ambitions. Presumably, he has been training in absolute secrecy and training clothes, known to average Romanians as “trening”.
First measure taken: inserting this video. Results pending.
Canalia prolifica
Scriind aproape in scarba, Canalia isi indeplini planul de productie jurnalistica la hectar, apoi decise cu ochi umezi sa-si mai bage in seama si blogul, care sufera, bietul de el, provocand in consecinta grele traume cititorilor fideli.
Refugiati in diverse ritualuri pascale, cititorii nu mai adaugara niciun comentariu, parca platindu-i Canaliei aroganta de a declara ca-si inchide blogul, cu intentia neverosimila de a nu mai scrie niciodata.
De la plecarea lui Jeg in strainatate Canalia ramase singurul geniu in viata, darz pe meterezele literaturii falsei modestii, ba chiar a laudaroseniei de-a dreptul.
Iata, trei paragrafe incheiate cu succes, iar Canalia aproape ca se pregatea sa puna concluzii, cand ii veni geniala idee de a continua.
Pentru ca Jeg scrie in engleza mai nou, sperand ca va fi citit si de domnisoarele batrane din Alsacia si Lorena, tin sa declar raspicat ca aceasta limba, desi straina, nu-mi e deloc straina. On the contrary, I might add, although unnecessarily.
Canalia fu adaugat si in blogroll la cei mai mari fakeri ai natiunii, Perfidius Smith(despre care stim ca e indragostit) si LiarLiar (despre care stim de la un expert in cuniculicultura ca e foarte tare pe muzica). Ei facura asta pentru ca fura implorati indelung de Canalia sa o faca, in incercarea canaliceasca de a ataca un target interesant din puncte de vedere interesante.
In schimb, Canalia le facu enormul favor de a-i adauga si el in blogroll, actiune despre care se va vorbi mai pe larg in manualele de istorie ale secolului viitor.
Canalia intre tragism, realitate si modele de urmat
Doua melodii care imi plac in momentul de fata. Da, stiu… am dat in mania inserarilor de pe youtube.
Canalia saluta Rusia
Rusia e un stat pe care Canalia ar dori sa-l guverneze, pentru ca e enorm, are mult aur, dar si petrol, care ii e necesar Canaliei pentru motoarele cu combustie interna, obsesia lui.
Ieri Putin a desemnat oficial presedintele, pe Medvedev, care l-a desemnat oficial prim ministru pe Putin. Canalia se bucura sa vada continuitate la est, pentru ca Romania a avut numai de suferit cand la Moscova se petreceau schimbari. Mai ales in 1917.
Si ce daca rusii sunt niste comunisti? Comunismul rusesc ne-a adus Unirea de la 1918.
De aceea, tin sa salut Rusia si va recomand sa ascultati imnul national al marelui prieten de la Rasarit.
Canalia se intoarce, cu Iepuri
In primul rand, as dori sa mentionez ca cei de la times.ro m-au rugat sa imi imaginez o zi din viata mea ca primar al Bucurestiului. Am decis sa-i ajut si am scris o pagina de jurnal, pe care o veti gasi aici. Votati-ma, daca sunt citit castig o caricatura.
Din pacate nu am ajuns pe panoul de onoare alaturi de alti bloggeri mai renumiti, cum sunt Piticu, Orlando (despre care am auzit ca nici nu e blogger si lucreaza la ProTV) si un individ - Perfidius Smith, care nu stiu cum a ajuns la panou, dar e clar ca are pile pe-acolo.
In al doilea rand, tin sa comunic cititorilor mei ca am fost la tara, unde am remarcat o chestie frapanta. Diferenta intre statia de asteptare veche si cea noua din satul meu.

Iata cum Europa ne prinde din urma cu pasi repezi, iar taranii nostri sunt mai moderni decat credeati.
Ce e si mai frapant insa e diferenta intre noua statie de asteptare din satul de romani (asta de mai sus) si noua statie de asteptare din satul de tigani - sau rudari (adica asta de mai jos):

Dezastrul fu produs de populatia autohtona de tigani in noaptea de inviere, pe care Canalia o petrecu la o manastire discreta, prezentata mai demult, intr-un decor dominat de preotul batran, ragusit si obosit, precum si de cosurile cu pomana pentru morti. Ce e interesant la aceasta manastire e ca in noaptea de inviere tot satul e in cimitir, aprinzand cate o lumanare mortilor.
Obiceiul de a bea in cantitati mari de Pasti e o caracteristica dominanta a romanilor, insa si a iepurilor, dupa cum se vede in imaginea de mai jos. Faptasul, doborat de alcool, fusese pus in vitrina pentru a fi facut de ras, probabil. Observati cum iepurul constientizeaza in ultimul moment gravitatea faptei si o regreta, spasit.

In aceste conditii, scarbit de gravele tare ale concetatenilor lui, Canalia decise sa se rada in cap si sa se refugieze in propria locuinta, traind in principal cu vegetale, regim care da uneori stari ciudate si chiar transformari fizice ireversibile.
Iata-l pe Canalia in urma saptamanii de monahism:
