I would like to thank the Academy…

Descrierea imprejurarilor :

E 2:39 a.m. Am adormit ieri seara pe la 10 si ceva si m-am trezit azi la 1 si 20 a.m. Este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat ieri si probabil si azi. Sunt cele mai pretioase trei ore ale mele. Sper sa mai dorm de la 5 la 9, sa mai recuperez.

Stire bomba:

Ieri am debutat in lumea filmului, cu un scurt reportaj despre electoratul din Cismigiu. Il puteti vedea aici. Putina rabdare, la final e o glumita destul de buna. Vocea sunt eu.

Alte evenimente:

Sambata 24 nov. Mansarda lui Jumbo, Str. Berzei nr. 20. Trupa Pixels si inca unii inaintea lor.

Duminica 25 nov. Votat si la referendum si la europarlamentare. I feel so special now.

Decizii epocale:

Renunt definitiv la a mai avea muzica pe hard. Am Youtube, mi-am facut playlist. Adio mp3.

Nu imi voi face niciun plan pentru Revelion. Mereu pica. Daca vreti invitati-ma voi, vin cu camera, fac un film, va dau pe net morti de beti.

Evident am decis sa scriu din nou pe blog, desi timpul necesar imi cam lipseste. Asta e, Eliade dormea 4 ore si era mult mai prost ca mine (asa mi-a zis un nene dintr-o gara acum vreo 7-8 ani dupa ce i-am dat o tigare).

Judecata de valoare:

Data fiind noua ocupatie a lui Criserb de a-si consolida o viata casnica (cumpara mobila, are prietena care il suna de vreo 30 de ori pe zi) voi incerca sa umplu eu golul lasat de absenta lui dureroasa din online.

Recomandare:

Datorita inspiratiei pe care le-am furnizat-o, doua domnisoare(A Cherry si Another Cherry) si-au facut blog.

Story:

Eu, simtindu-ma retrograd, insipid, scarbit ca principala mea preocupare mintala e descoperirea timpului de dospire a painii de casa pe cale experimentala, precum si punerea pe picioare a unei afaceri cu livrari de paine inscriptionata cu numele clientului, m-am bagat in seama cu aceste doua Cherries, pe care le consider interesante.

Ele si-au asumat sarcina complicata [eu sunt un om(?) dificil] de a ma implica in proiecte de social networking si personal improvement.

Little did I know… dupa trei saptamani se pare ca eu sunt pana la urma interesant si acum sufar de un delicat sindrom pe care nu-l pot descrie altfel decat…. imaginati-va ca va duceti cu un desen de la gradinita la Rembrandt si tipu’ cade pe jos in extaz, zicandu-ti: “Maestre, m-ai spart!”.

Regrete, mustrare si amenintari:

Nu am fost invitat nici anul acesta la Blogaria (anul trecut m-am invitat singur). Fusu, stii ce inseamna asta, nu? Exact, mai scoatem un interviu.

Avand zilnic acelasi traseu, am decis sa fac cateva poze in timp ce merg la munca. Spre surprinderea mea, lucrurile se mai si schimba in Bucuresti.

Cersetoare Izvor, before.

Remarcati patura groasa, cu imprimeuri traditionale mongole. Era ceva mai frig. Foto 15 noiembrie.

Cersetoare Izvor, after.

Trend complet nou, patura uni, light. Timp frumos, soare. Foto 23 noiembrie.

Borduriada in Piata Kogalniceanu, before.

Remarcati cat de solide sunt bordurile vechi. Blocuri enorme de granit. Valoreaza o avere. Foto 19 noiembrie.

Borduriada in Piata Kogalniceanu, after.

Borduri marca Videanu, garantez ca pot fi scoase cu mana. Mortar jenant, lucru de mantuiala. Bordurile fiind schimbate, voi urmari situatia asfaltarii din zona. Banuiesc ca va dura ceva. Foto 23 noiembrie.

Metrou Titan, intrarea din parc, before.

Razboiul grafitti-urilor. Jur ca nu am avut nicio implicare. Foto 19 noiembrie.

Metrou Titan, intrarea din parc, after.

Mai curat, mai spalat cu carpa uda. Culori intinate, contururi ramase intiparite. Abia acum iti dai seama ca razboiul asta se poarta de ani buni si urmele se vad din plin pe peretele pastelat. Foto 22 noiembrie.

Slogan pentru Asus Eee PC:

” Asus Eee PC: Eee tot ce ti-ai dorit! “

Cum m-ar ajuta pe mine Eee PC la bloggerit?

Pai n-as mai fi nevoit sa car in rucsac un laptop de 3 kile, ci unul de 920 de grame. In consecinta, voi avea mai multa energie pentru scris.

Pe langa asta, vazandu-ma oamenii cu un laptop asa ciudat, o sa aiba un motiv sa intre in discutii cu mine-deci voi avea si subiecte de bloggerit, pentru ca oamenii au tot felul de pareri interesante, numai bune de dat pe blog.

Nu, nu e penibil.

Este primul site de casting online pentru bloggeri dispusi sa faca reclama la orice.

Reclama la orice? Eu zic ca e cazul sa consultati un specialist.

Fulgerica, Denisuca, Arhi, Deceblog, Visurat si Oradeanul sunt deocamdata primii inscrisi.

Home improvement incepe cu un ciocan, o bormasina si o tinuta compusa din toale vechi pe care le arunci dupa ce ai terminat.

In cazul in care locuiesti la bloc, home improvement inseamna si distrugerea nervilor vecinilor.

Canalia se confrunta recent cu o adevarata campanie de finisari de interior pe palierul blocului in care locuieste. Probabil 5-6 babe au murit si in locul lor s-au mutat niste oameni gospodari care sparg pereti, schimba parchet, pun gresie si probabil si faianta.

Palierul a devenit un depozit de materiale constructii si e acoperit cu un strat generos de moloz pe care Canalia il transfera inevitabil in garsoniera. Dar asta e nimic.

Activitatile vecinilor incep timid, pe la 8 dimineata, cu cateva lovituri de ciocan bine plasate in peretii de rezistenta, care reverbereaza in toata cladirea. Incet, incet cadenta loviturilor creste, ca si forta lor. Probabil meseriasul stie ca face zgomot, insa pe parcurs timpanele lui se acomodeaza cu decibelii si inconstient loveste din ce in ce mai puternic.

Pe la 9 se schimba din nou cadenta, din cauza ca omul oboseste. Din nou timid, apoi crescendo. La 10, cand se pune in functiune si bormasina, Canalia se duce la usa, bate si asteapta. E sambata si ar vrea sa se odihneasca. In schimb e fortat sa se deplaseze pana la vecin pentru a-l ameninta sa se opreasca. Vecinul nici nu vrea sa auda, ar vrea sa termine mai repede home improvement-ul si sambata e o zi lucratoare ca oricare alta. Canalia se revolta, isi doreste ca vecinul sa faca herpes, dar nu poate face nimic. Vecinul ii inchide usa in nas.

Pe la pranz  suna la politie, anuntand panicat ca un vecin face scandal in fata usii lui. Ii roaga sa trimita neaparat o masina cu un echipaj si o ambulanta, pentru ca e clar ca omul e bolnav psihic. Canalia si-a luat destinul in propriile maini si planul lui e infailibil.

Se duce la tabloul de sigurante si decupleaza cateva. Bormasina se opreste. Apoi se duce la vecin si il intreaba daca poate sa imprumute un ciocan pentru cateva minute. Vecinul, sperand intr-o emotionanta fraternitate inter-vicinala, i-l da.

Canalia se intoarce in garsoniera si incepe sa bata in calorifer cu ciocanul. Mai intai incet, apoi din ce in ce mai tare. Vecinul e probabil fascinat de abilitatile de percutionist ale Canaliei, pentru ca suna la usa si-i cere ciocanul inapoi. Canalia, vadit descumpanit, il intreaba cine e si despre ce ciocan e vorba. Cum, zice vecinul, adineauri l-ai luat de la mine. Prostii, zice Canalia, eu nu v-am vazut in viata mea. Si ii inchide usa in nas.

Canalia se intoarce meticulos la percutia in calorifer. In fata usii vecinul racneste, injura ca la usa cortului si printre injuraturi se aude ceva despre un ciocan. Cat de absurd.

Afara se aude sirena unei ambulante. Dupa doua minute, vecinul nu mai racneste si incearca sa explice politistilor ca vecinul Canalie i-a furat ciocanul. Apoi se impotriveste cand medicii veniti cu ambulanta incearca sa il sedeze.

Canalia deschide geamul si sta in frig pana incepe sa tremure. Apoi iese pe coridor si scoate limba la vecin cand politistii si medicii nu sunt atenti. Racnetele incep din nou. “Vedeti? E nebun! Luati-l de aici!”, zice Canalia.
Vecinul e imobilizat si luat pe sus. Canalia, inca tremurand, discuta ingrijorat cu politistii, punandu-si o mana la gura, cum fac babele cand se mira.

Cand toata lumea a plecat, Canalia arunca ciocanul la ghena, cupleaza din nou sigurantele si da drumul la televizor, pe o emisiune de home improvement. E interesant sa vezi cum se renoveaza o casa.