I would like to thank the Academy…

Que Pasa e o carciuma, un loc unde tu, Iulia, nu ai voie sa intri deocamdata. General Praporgescu 13.

Acolo nu sunt neaparat foarte multi oameni deosebiti, mai degraba e o lipsa totala de oameni banali. Evident, Canalia e unul dintre cei mai putin banali oameni de acolo. In special datorita faptului ca are un urs pe care il cheama Roosevelt si inca un animalut, a carui specie ramane pe moment nedezvaluita si pe care il cheama Bubstein.

In Que Pasa se merge la ora 9, iar Canalia&Friends au intotdeauna o masa rezervata. Acolo si-a inceput anul, si-a facut niste vise, a luat cateva decizii si a baut multa apa plata si ceaiuri. Mai ales in ultimele 21 de zile, de cand e la regim.

Canaliei ii plac mult mesele cu scaune inalte si mai putin canapelele, in principal pentru ca pe canapea nu poate sa stea intr-un mod avantajos estetic, iar intinsul pe canapea e exclus, Que Pasa nefiind cabinetul unui psiholog, desi in cazul Canaliei indeplineste aceasta functie, cum laude.

Partenerele lui sunt in principal Ciresele, adica A Cherry si Another Cherry. Uneori si Andreia (no spelling mistake there, thank you very much!), pomenirea numelui ei aici echivaland cu prima atestare documentara in Enciclopaedia Canalica.

In Que Pasa nu se intampla mare lucru, in general se sta si se bea ceva inainte de a pleca altundeva (Canalia plecand de obicei acasa, pentru ca el nu danseaza, fiind gras si facand astfel un bine celorlalti).

Odata Canalia a luat bataie de la un italian. La sah. Canalia s-a bucurat ca a pierdut tarziu de tot, el nemai jucand sah de vreo 10 ani. Acestea se intamplau tot in Que Pasa.

Dupa doua saptamani l-a batut pe italian la table, disciplina la care e maestru emerit.

Daca ar fi sa numar toate conversatiile in limba romana pe care le-am avut in Que Pasa mi-ar fi suficienta o singura mana, care de fapt in general mi-e suficienta. Asta se intampla pentru ca de multe ori mergem cu cate un oaspete strain si din politete vorbim in engleza, in general.

Concluzie cataclismica: ma puteti gasi in Que Pasa dupa ora 9, cel putin o zi pe saptamana. Joia mai des. Eu sunt ala cu apa plata. Va astept.

Chinuindu-se de vreo 4 ore sa scrie o farsa mai de doamne-ajuta, Canalia se uita neputincios la ceas si decise sa se care.

Avand intentii serioase cu minunata seara care urma, isi lua rack-ul de DVD-uri cu filme romantice, de mistery si kung-fu, precum si niste desene animate cu Dilbert si pleca.

Constient ca il asteapta o intreaga haita de caini flamanzi la Piata Minis,  isi facu putin curaj tragand aer in piept. Constata bucuros ca nu a consumat alcool de 16 zile, poate si mai mult. Poate ca luciditatea nu-i prieste, totusi. Sau poate ca aroganta lui de vedeta nu-i da pace, influentandu-i negativ cei doi creieri, dar mai ales pe cel mic.

Azi Canalia fu imbracat destul de frumos, avand pe el o camasa care intamplator ii vine din nou. Dar nu din vanitate se imbraca asa, ci dintr-un motiv mult mai prozaic. Nu mai avea tricouri curate. Concentrandu-se pe operatiunea “Slabit in timp record”, Canalia isi neglijase activitatile casnice. Lua subit decizia de a-si spala toate hainele, lenjeriile de pat si husa poangului, aceasta din urma doar din cauza sentimentului sau de vinovatie. Isi puse in cap sa faca ordine si curatenie in toata casa, insa se sperie imediat de aceasta rezolutie bizara, dandu-si seama ca e rezultatul unei frustrari pe moment neidentificate.

Constata si ca si-a neglijat lecturile si ca simte un impuls de a o contacta pe Doamna Doctor pentru a-i cere carti, desi acasa are Jurnalul lui Cartarescu, imprumutat de la Pantera.

Nu mai avusese nici musafiri de la Couchsurfing de ceva timp, probabil din cauza ca se gandise ca e mai bine sa ia o pauza iar Divinitatea il luase in serios si aranjase tacit lucrurile in acest sens.

In metrou isi compara inca o data pantofii cu ceilalti pasageri si trase aceeasi concluzie: ai lui sunt mai buni. Numara din nou statiile de metrou. 39. Inspiratia continua sa stea departe de el. Incerca sa calculeze cate rotatii pe minut trebuie sa aiba masina lui de spalat pentru ca un punct de pe extremitatea cuvei sa atinga viteza sunetului si sa produca un inevitabil bum sonic care sa-i sperie vecinii.

Ii trecu prin cap sa scrie un articol bazat pe ecuatia Nr. tigani+Nr. lebede=k, apoi isi dadu seama ca e inutil. Se resemna.

Isi aduse aminte ca inca nu are o bata de baseball.

Apoi se gandi la cheltuielile pe care avea sa le faca peste doua luni, cand va trebui sa-si schimbe considerabil garderoba, devenind intre timp mult mai slab. Isi imagina cu multa placere impresia pe care avea sa o faca. Zambi in sinea lui, apoi cobora. Urca scarile, isi aprinse o tigare si verifica daca nu cumva e luna plina. Era.

In mod miraculos nu se intalni cu niciun caine, manca salata, cele sase masline si sana si se uita la filme. Adormi linistit, multumind lui Dumnezeu ca nu avusese nicio durere de cap in ziua respectiva.

Visa ca era la pescuit, prinsese un peste mare si nu avea bata de baseball cu care sa-i dea in cap. Se trezi, vazu ca nu era decat 3, fuma o tigare si adormi la loc. In somn aprinsese televizorul si daduse pe Discovery, unde era o emisiune cu pescuit. Visa iar ca prinse un peste si in vis avu o impresie de deja vu, insa nu putea sti cu certitudine, pentru ca dimineata nu isi mai aduse aminte nimic.

In primul rand am avut un numar imens de vizitatori pe times.ro. Nu voi declara cifra exacta, pentru a lasa loc speculatiilor.

In al  optzecilea rand, am slabit un kil, conform noului meu cantar electronic, pe care l-am cumparat din magazinul Titan, etajul 2.

In al patrulea rand, am fost retinut de SRI si preotul Daniel de la Tanacu, in urma descinderii efectuate la sediul Times.

In al saselea rand sunt un pic trist, din motive evident personale, ca profesional e misto.

In al treisprezecelea rand,  sunt racit pentru prima oara dupa mai bine de un an.

UPDATE: Nu stiu ce sa mai zic de cantaru asta, pentru ca acum imi zice ca am slabit 4 kile. De unde, nu imi dau seama.

Ieri times.ro a atins un maxim de audienta, ajungand la 14.000 de cititori. Stirea, pe care e posibil s-o fi aflat deja, datorita propagarii virale, a fost “A murit Vadim!“.

Acum astept sa ma sune tovarasul Vadim.

Faimozitatea Canaliei atinge cote ametitoare.

Putini din muritorii prezenti de Revelion in Que Passa au stiut ca petrec langa genialul, sublimul, eternul Canalie. Asta pentru ca era deghizat in arab.

Costumul, deloc elaborat de altfel, era compus dintr-un cearceaf mare, alb, culoare foarte dusmanoasa, care iti dubleaza volumul aparent. In consecinta, Canalia fu nevoit sa-si puna un astfel de cearceaf si pe cap, ca sa para mai destept si sa compenseze.  Cearceaful de cap fu prins cu un soi de cordon, improvizat din niste iegari cu model de leopard, foarte la moda prin anii 90, completat cu strasuri.

Insotit de o Minnie, de o Chinezoaica si de o Albina, precum si de doi nemti pe care ii asalta cu tot felul de bancuri cu Hitler,  Canalia intra repejor in Que Passa, speriat ca-l prinde Anul Nou in strada, ca pe ultimul magar. Uralele prelungi, valul mexican si grohaiturile unui bulibasa il intampinara laolalta cu un dampf de fum statut.

Permanent cu ochii pe ceas, Canalia isi comanda niste Ursus, apoi se duse sa-si salute niste confrati, arabi si ei. Primi un val de solicitari si se fotografie cu toata lumea, cu o privire crunta, de pasa fara harem. Apoi mitui un doctor cu un pachet de Kent lung, ceru voie unei  vrajitoare sa se joace cu dragonul ei, se duela cu un Zorro si se fila cu o evreica.

La masa lui se afla si Frankfurt, de la Vacanta Mare, costumat in pirat.  Canalia le spuse nemtilor sa-l intrebe daca e din Frankfurt. Rasete, urmate de o conversatie de vreo doua ore intre Frankfurt si nemtii fericiti ca au scapat de aluziile permanente la Hitler facute de Canalia.

Veni Anul Nou si Canalia iesi sa dea telefoane, injurandu-i pe cativa imbecili care aruncau cu petarde langa el. Dadu trei telefoane, facu cu ochiul la 4 femei, isi mai facu poza cu cineva si intra.

Cand totul aproape se scufundase intr-o plictiseala cu atat mai acuta cu cat toti erau beti iar Canalia treaz, in Que Passa aparu o individa stranie, in sensul ca nu avea costum, scop in viata sau tigari.

Canalia o invita frumusel sa plece, spre binele ei, cum banuia el. De aici o intreaga discutie. Apoi o teorie, despre anumite inchinatii ale unei domnisoare fata de Canalie. Piedestalul pe care Canalia asezase teoriile femeilor in legatura cu astfel de inclinatii se narui, pentru ca el stia foarte bine adevarul, atat literar cat si artistic.

Canalia nu face concesii, fiind intransigent, cuvant cautat chiar astazi intr-un dictionar scolar. Totusi, impresionat de faptul ca cineva chiar danseaza cu el, Canalia isi dadu jos cearceafurile si ramase el gol-golut imbracat doar cu fantasticii pantaloni subtiri, pantofii de piele intoarsa(despre teoria sentimentului de siguranta pe care i-l ofera pielea intoarsa Canaliei intr-un episod viitor) si tricoul de la Blogaria, cel mai bun.

Individa dansa de vreo doua ori cu Canalia, ii reprosa ca se ascunde in spatele unei masti, ca e fals, ca pierde timpul, ca nu actioneaza etc etc, iar Canalia o tot indemna sa plece, evident spre binele ei, ceea ce individa si facu, dupa vreo trei ore.

Trist, Canalie ii intinse mana, desi conform unei teorii ulterioare, formulata de aceeasi individa, acest gest fusese planificat si pus in scena chiar de ea.

Cei care o asteptau pe individa in masina remarcara bresa in continuum-ul spatiu-timp generat de strangerea de mana dintre Canalie si individa si o apostrofara.

Nici Canalia nu mai statu mult si pleca si el acasa. Un taximetrist ii ceru 60 de roni pana la piata Minis. Se duse cu metroul, in care adormi de doua ori, o data la Victoriei si o data la Dristor. ii fu rau si ii veni sa vomite la Nicolae Grigorescu.

Iesi la Titan, fu atacat de un caine in Piata Minis, fu nevoit sa se apere cu costumul de arab, pe care il umplu de noroi.

Adormi fericit, stiind ca are de unde sa ceara numarul individei.

Seara ajunse in Aeroportul Baneasa, apoi pleca spre Valcea prin viscol, a doua zi taie cu mainile lui un porc la tara, bau o vadra de vin, se intoarse in Valcea, ceru numarul individei si aceasta il puse sa scrie ceva pe blog, ceea ce Canalia facu.