I would like to thank the Academy…

La sase dimineata pe Calderon canta pasarele. Nu, nu am consumat droguri. E liniste, chiar frumos. Nu sunt masini. Sunt cativa pietoni doar.
Intrebarea mea este cine mai are un program de-ala gen 8:00-17:00 in Bucuresti. Pentru ca, daca ne gandim ca majoritatea se inghesuie pe strazi intre 8 si 10 ca asa au ei program, pe oamenii astia cu program de lucru comunist i-am putea considera chiar fericiti. Pasarele, liniste etc.

Sunt convins ca multi dintre voi vor avea o surpriza cand vor citi asta, insa Canalia nu a fost obtinut prin sinteza. Genetic vorbind, Canalia are cu siguranta o mama si un tata, persoane pe care intamplator le cunoaste, zvonindu-se chiar ca a si vorbit cu ele la anumite ocazii.

Provenind din doua persoane extrem de diferite, incepand de la diferenta de sex si incheind cu atitudinea fata de motoarele cu combustie interna, nu ne surprinde proprietatea Canaliei de a fi un om (discutabil) al contrastelor.

E totusi stabilit din punct de vedere medical ca nu avem de-a face cu o patologie, diagnosticul fiind pus de Doamna Doctor, psihiatru stagiar amator si ipohondra de gradul doi.

Si acum, ca am inceput cu o gluma, ca orice speaker demn de o conferinta scumpa la Mariott pe tema dezvoltarii personale in noul context al programarii neurolingvistice, sa intram in subiect.
Comportamental, Canalia e o canalie, simpatica in general doar lui, cu toate eforturile sale de a impaca diverse situatii, la care daca Balzac ar fi avut acces istoria literaturii universale ar fi fost cu siguranta alta. Si asta pentru ca diferentele intre Canalia intima si Canalia publica sunt formidabile, studierea acestora fiind cu siguranta o problema spinoasa a mileniului trei si depasind ca grad de complexitate misiunile spre Marte.

Apetenta Canaliei pentru victimizare e o alta majora proprietate a lui, derivata probabil din discrepantele comportamentale. Pentru ca, si aici vom incerca sa ni-l imaginam pe Take Ionescu la tribuna, la ce duce discrepanta comportamentala daca nu la conflict? Si cum profita o canalie de pe urma unui conflict? Ati ghicit! Prin victimizare, cea mai sigura metoda de atragere a unui capital de atentie in spatiul Carpacio-Danubiano-Porcic, care este Romania. Incheiem takeionismul.

Publicitate (advertorial constand intr-un hint comandat)

Iepurii Anaoana se remarca printr-o savoare deosebita. Comandati chiar acum iepurii Anaoana, singurii capabili sa satisfaca si cei mai gurmanzi consumatori. Relatii doar (demonstratio mirabilis) cu Canalia.

Sa ne gandim acum la sursa discrepantelor. Veti urla, sunt convins, ca e vorba de fobia Canaliei de a fi vulnerabil imixtiunilor diverse, potential malefic-pedesteptulfacatoare. Ei bine, nu e nevoie sa urlati, admit servil.

Veti argumenta mai departe ca nu e vorba de nicio discrepanta, in fond, si asta pentru ca sunteti convinsi de unicitatea Canaliei si unitatea, plenitudinea fenomenologica a acestuia, cunoscand doar un set distinct de caracteristice comportamentale cu care va considerati probabil norocosi sa fi venit in contact.

Si, ca orice speaker de la Mariott, va voi spulbera orice preconceptii socandu-va, facandu-va sa frematati in falsele voastre fotolii de Guvernator al Manilei, declarand ca nu stiti nimic, ca ati trait, respirat, citit, experimentat o minciuna. Vad stupoare pe fetele voastre, ceea ce, daca as fi un speaker la Mariott, mi-ar justifica salariul.

Discrepantele comportamentale ale Canaliei exista si sunt la fel de improbabile din punct de vedere stiintific ca si culoarea ochilor sai. E unul din acele lucruri pe care ar trebui sa le acceptati ca date, pentru ca incercarea de a le modifica e, pardon, futila.

Freud si Jung, dragilor, dupa cum probabil bine vedeti, exist, traiesc, am idei, sperante, chiar si o mama si un tata. Deci, se poate. Haideti, impacati-va!

Stiu ca va placea designul anterior, dar de data asta nu ma mai razgandesc, il schimb si gata. Sa nu aud nimic! Comentariile sunt interzise.

Imi place noul design, cu toate ca nu mai apare si “I would like to thank the Academy…”, la care tineam. Intrucatva.

E greu sa fii optimist in Romania, isi spuse Canalia in timp ce isi mai ridica o data pantalonii. Mai ales cand stii ca omenirea are probleme serioase, cum sunt foametea, bolile, razboaiele, tastele “Delete” prea mici sau alergiile.

De aceea, din optimismul lui, Canalia da si altora, in speranta ca le foloseste la ceva.  In imensitatea lui, Canalia e plin de optimism si de aceea crede ca va ajunge la foarte multe persoane, avand in vedere ca unii beneficiari sunt mici mici.

Totusi, Canalia nu ar vrea sa credeti ca incurajeaza elementele fasciste sau naziste, nici macar pe cei care adopta un look asemanator, oferindu-le optimism din prinosul lui. Optimismul lui e universal, nu se impiedica de simple detalii omenesti.

E convins ca toti oamenii sunt buni, mai putin Ion Iliescu, a carui disparitie din scena politica are intr-adevar legatura cu optimismul Canaliei.

Da, stiu ca s-a scumpit motorina, si ca vine summitul peste noi (se matura de zor pana si in Piata Minis :)) ). Dar fiti mai increzatori, oameni buni.

Dupa 73 de zile de dieta, soldate cu pierderi grave, mai precis 18 kilograme - dar cifrele nu sunt finale, Canalia trase aer in piept si realiza ca e pe cale de disparitie.

Sistemul functioneaza asa de bine incat devine periculos, pielea Canaliei nereusind sa tina pasul cu disparitia tesutului adipos. De aceea va fi contactata autoritatea morala pentru a stabili un ritm mai lejer, iar Canalia se va duce la o sala de sport si va incepe sa alerge, pe un traseu care va fi facut public la o data ulterioara.

Pe durata summit-ului Canalia va putea fi vazut alergand pe Kiseleff dupa limuzinele oficiale.

Da, este un site de femei, insa Canalia trebuie sa fie mereu bine documentat. Cum ne simtim, ce ne inconjoara, ce ne place, cum aratam. Acestea sunt rubrici in hotcity. Cu alte cuvinte, femeile ne prezinta pe de-a gata toate secretele alea mici dar esentiale. Sa profitam, deci!

E vorba de colegul meu, un proaspat blogger. Acest advertorial ii este dedicat. L-am scris ca sa nu ma mai bata in fiecare zi.

Ulltimul lui post este admirabil.

Detalii aici.

Canalia nu pierde niciodata ocazia de a-si face un PR de calitate, chiar si prin locurile unde in principiu nu e dorit, fiind o canalie. De aceea, s-a deplasat aseara la Roblogfest, la decernare de premii si intalnit Jeg, singurul barbat pe care Canalia il iubeste si nu se sfieste sa o declare.

Pentru a da o lovitura de imagine o lua cu el pe noua colega Maria (ii vom spune Sorina, pentru a nu o deconspira) care e draguta. Ba mai mult, conditiona participarea Mihaelei de purtarea unei tinute exclamante sau mai bine zis spectaculare. Rolul ei era de PR, urmand sa-l prezinte pe Canalia tuturor participantilor, rostind urmatoarea fraza: “Canalia s-a nascut inca de mic copil la tara, in casa parinteasca pe care a cladit-o cu mainile lui”.

La intrarea in clubul Fabrica de pe str. 11 Iunie Canalia vazu o coada imensa si decise ca e momentul sa fie el insusi. In consecinta, isi facu loc cu coatele, il saluta pe Novac care tocmai iesea(cam suparat, cred ca ii zgariase cineva masina…. ah, la naiba, cine, poate o fana infocata de-a lui) apoi se indrepta catre receptie. Acolo primi tricou cu Roblogfest, un cupon de bere moca si alte prostii. Ca sa evite cautarea numelui sau pe lista de invitati, si-l scrise singur pe foaia respectiva si le spuse gagicilor de la receptie ca o sa-l gaseasca ele pe-acolo la un moment dat.

Surprinzator, nici macar un om de la coada nu comenta actiunea Canaliei de a se baga in fata cu o nesimtire maxima. Si asta in conditiile in care stim cat de usor se revolta romanii fata de nedreptatile care li se intampla.

Intrarea canalica fiind facuta, Canalia porni in cautarea iubirii vietii lui, Jegul. Il suna. Jeg se afla la etaj, lucru de care nu era constient, fiind convins ca e la parter. Cautarea dura cam o jumatate de ora.

Pana sa-l gaseasca pe Jeg, Cristina, colega cea noua, il prezenta pe Canalia lui Vlad Stan, caruia Canalia ii mai ia din cand in cand cate un interviu imaginar. Vlad(pe numele sau real Sebastian)  fu magulit de cunostinta, il pupa pe Canalia pe amandoi obrajii, un vechi obicei rusesc pe care Vlad l-a dobandit in timpul studiilor sale la Moscova, unde a fost racolat ca spion.

Intalnirea cu Jeg fu deosebit de emotionanta, martorii izbucnind in lacrimi aproape instantaneu. Jeg i-o prezenta Canaliei pe Sorina, dupa care se retrasera intr-un colt unde Jeg o barfi la greu, spunandu-i Canaliei toate dedesubturile amoroase ale vietii acesteia.

Elena, noua colega a Canaliei, era extrem de implicata in activitatea de PR, prezentandu-i Canaliei diverse persoane, printre care si doi blogari mai de categoria a doua, adica Subiectiv si Blogatu. Acestia, rusinati de prezenta impunatoare a geniului Canaliei, ii cedara acestuia scaunul pe care stateau. Canalia refuza demn.

Apoi ii fu prezentata Ruxandra, de la New Media Agency, un loc unde oamenii se fac ca lucreaza, sunt canibali, mancand cate doua bucati de om cand fac gratar la firma.

Zoso, care intotdeauna incearca sa-l epateze pe impasibilul Canalia, veni sa-l salute si sa i-o arate pe Alina Plugaru. Canalia ii spuse: “Du-te repede si fa-ti poza cu ea, e posibil sa fie singura poza cu Alina Plugaru imbracata!”, ceea ce Zoso facu.

In timpul decernarilor Canalia huidui, mai ales cand era vorba de Blogsport si de Tolo.  Cand lui Tolo i se acorda premiul juriului, Canalia incepu sa vorbeasca urat, referindu-se in special la mame, apoi arunca o sticla de Bacardi spre scena. Nimeni nu fu ranit si nici pagube materiale nu au fost, pentru ca sticla il lovi in cap pe Zoso.

La bar Canalia ii dadu un bobarnac in burta lui Calin Fusu, il intreba daca are blog si daca a castigat ceva, iar Calin, imbracat cu o bluza portocalie, ii spuse timid ca “Eu am fost in juriu”.

Visurat si Denisuca il primira la ei la masa, ii facura multiple poze cu Mufica sau simple, il pupara, iar Canalia reitera promisiunea de a veni la nunta.

Canalia fu dus acasa cu un Audi A4 pe la orele 00:30. Cainii de la Piata Minis il salutara cordial, sfasiindu-i pantalonii cei noi.

Canalia adormi cu tricoul de la roblogfest pe el, oftand fericit ca Jeg, iubirea vietii lui, a castigat.

Cadou de la Criserb . Intr-adevar, ma reprezinta.

In firma unde Canalia gandeste si actioneaza au venit recent trei colegi noi, cu care Canalia s-a imprietenit imediat, pentru ca asa e el, are o fire prietenoasa si interactiva, pana cand observa ca cineva i-a furat din tigari, moment in care incepe sa urle si sa sparga monitoare.

Primul, pe care il vom numi Leo, este omul care ii facea Canaliei imense bucurii, aducandu-i prajituri, seminte, fistic, checuri si alte minuni de la o firma foarte draguta care produce chestii delicioase (Alka - gustati, cumparati, mancati, sunt bune, si eu as manca daca nu as fi la regim).

Leo se imbraca exclusiv in mov si mananca dintr-un lighean mare pe canapea. In fiecare zi. E adevarat, mananca doar salata dar pune si seminte in ea. Si ulei si alte minuni. Probabil marunteste si niste Prajitura Casei in salatele lui. Aia cu ciocolata e cea mai buna. Ba nu, aia cu mere. Are carti de vizita pe care scrie Scientist, desi eu recomandasem Hypnotist.

Lui Leo i-a placut atat de mult biroul meu incat l-a luat el, iar eu am fost mutat cu colega WhiteHead intr-un fel de separeu al mansardei, unde se aud incontinuu porumbei. Probabil au cuiburi aici. Canalia planuieste sa ii vaneze cu un harpon mare si ascutit. Si sa le fure ouale.

Al doilea coleg nou e o colega de fapt si o cheama Iulia, dar Canalia a decis ca toti colegii sa ii spuna altfel in fiecare zi. Fiecare coleg o sa ii spuna ba Maria, Mihaela, Sorina, Silvia, Elena, Diana etc. In fiecare zi altfel si fiecare altfel in ziua respectiva. Se poate face destul de simplu. Iulia este Client Helper.

Al treilea coleg e Mihnea si Canalia nu stie aproape nimic despre despre el, decat ca il stie de undeva. S-au intalnit de vreo doua trei ori in bucatarie, unde colegii mananca iar Canalia fumeaza in acelasi timp, ceea ce, desigur, este inacceptabil. Mihnea nu se stie exact ce e, e probabil si Client Helper si Hypnotist si Scientist.

Criserb are tot felul de propuneri in legatura cu noii colegi. Mi-a spus sa cumpar arsenic, desi nu am inteles exact pentru ce, cu toate ca facea semne spre ligheanul cu salata al lui Leo.

Colegei vrea sa ii spuna exclusiv Sorina, pentru ca mereu si-a dorit o colega Sorina. Daca te cheama Sorina si ai vrea sa fii colega cu noi, contacteaza-ma la canalia_suprema arond yahoo.com.

Intamplator mama mea se afla de ieri in Bucuresti si, spre deosebire de tatal meu caruia ii place uneori sa ma evite, ea e foarte dornica sa ma vada ori de cate ori are posibilitatea.

Sa ne intalnim, deci. Dar unde?

Ei bine, mama mea, impreuna cu colegele ei, a mers in Mall, singurul loc suficient de celebru in Bucuresti incat si un provincial sa mearga acolo in siguranta, convins ca va gasi ceva bun de mancat sau de baut.

Nu mica mi-a fost surpriza sa aud de la propria mea mama ca ar fi cel mai bine sa vin si eu in Mall.  M-am dus, normal. Cu o  persoana care are mere si care era incantata sa o cunoasca pe mama. Sau asa a crezut ea.
Interogatoriul a fost destul de dur, insa suportabil. Ba, persoana susnumita imi spune ca a vazut si mai rau. Eu credeam ca trebuie sa cumpar niste flori, sa uite incidentul. Dar nu, floraresele de la Piata Minis nu vor avea placerea sa ma vada prea curand. De fapt sunt un mincinos, m-au vazut azi-dimineata, fiind aniversarea de o luna.

Asta cred ca e mai complicata. Dar nu foarte, la cat de circulata e zona.

Ca tot ma invita domnul Macabroo sa numesc sapte locuri pe care le-as recomanda eu turistilor externi (si nu numai, macabroole, pentru ca am avut un musafir din Cluj si a vrut si el sa viziteze Bucurestiul!), iata, le numesc.

1. Monumentul Comunistilor din Parcul Carol (sau cum s-o mai fi numind)

Nu, nu pentru semnificatia istorica, nu pentru ca e mormantul eroului necunoscut, ci pentru ca are cat de cat o priveliste, chestie rara in Bucuresti.

I-am dus acolo aproape pe toti musafirii mei straini, pentru ca e si un bun punct de pornire intr-un mini-tur al orasului.

2.  Que Pasa

Am explicat intr-un post anterior de ce. Atmosfera, oameni mai de doamne-ajuta.

3. Ceasurile de pe Calea Victoriei (stiu, complicat…)

Restul intr-un episod viitor.

Pepe este un imigrant valcean, ca si mine. E artist si uneori ma lasa si pe mine sa ma joc cu chestiile din atelierul lui. Acolo mi-am facut mai demult si un autoportret destul de reusit, din punct de vedere cubist.

Da, ii fac reclama. Cumparati lucrari de la Pepe. Cunoasteti-l pe Pepe. Merita.

Face niste lucruri foarte frumoase, din lemn, ceramica si altele de genul asta, adica sincere, nu kitsch.

Il cheama Daniel Stancu.

Mai multe detalii aici.

Asta banuiesc ca e usoara.

Pentru ca va plac asa de mult fotografiile, incepem o rubrica destinata exclusiv Bucurestiului. Pe cat posibil vor fi alb-negru, ca sa fie cat mai aproape de realitate. Poate putin verde. Sa zicem…

Si, ca sa fie putin mai incitant, trebuie sa recunoasteti zona. Strada, cartierul macar. Sau cladirea. In functie de.

Pentru Canalia primvara inseamna in primul si in primul rand multe balti prin care diversi automobilisti trec in viteza si il stropesc din cap pana in pantofii proaspat curatati.

Pentru ca locuieste in Balta Alba, pentru Canalia primavara e cu atat mai noroioasa.

Primavara mai inseamna si copaci inmuguriti, infloriti, infrunziti si apoi degerati de zapada mieilor, cel mai frumos cadou de Craciun, pe care romanii il primesc de Pasti.

Aflandu-se la regim, Canalia nici macar nu poate gusta drobul de anul asta, in pofida potentialelor dezlegari pe care si le-ar da singur, convins ca Dumnezeu e mare si iarta. Dar il poate gati.

Bineinteles, primavara mai inseamna si martisoare, care in Romania sunt confectionate de catre tigani si probabil pentru tigani. Un sfasietor kitsch te pandeste dupa fiecare colt in piata Minis, din care recent au plecat si cainii, nemai suportand mirosul si jignirile aduse oricarui simt estetic, fie el si unul rudimentar. Urmeaza sa se intoarca dupa 8 Martie, cand tiganii vor fi plecat si nu va mai fi cine sa agaseze Canalia.

Primavara Canalia se plimba meditativ prin parcuri, gandindu-se pe ce banca sa se aseze. Daca intamplator e in Herastrau, cauta o statuie la care sa se hlizeasca, imaginandu-si cam cat ar fi de cioplit incat sa semene cu el. Prefera scriitori rusi, din motive evidente, insa numai lui.

Instinctele de taran sofisticat ale Canaliei sunt atat de puternice, inca primavara nu mai duce gunoiul la ghena, ci in parculetul din fata blocului, unde ii da foc, spre oroarea babelor cvadriplegice, a caror prezenta in parc e in sine un mister al stiintei moderne.

Impresionat neplacut de starea spatiilor verzi din oras, Canaliei ii vine sa cumpere o grebla, un fierastrau si o foarfeca de pomi, cu care sa se duca in Parcul Eroilor si sa faca putina ordine.

Asteapta weekendul ca sa se duca la tara sa dea o mana de ajutor la salvarea bunurilor bunicii lui din calea inundatiilor anuale care fac din Romania un fel de Egipt, numai ca e pe un plan prea inclinat, ceea ce strica tot. Altfel, taranii din zona Valcii n-ar mai trebui decat sa arunce semintele pe pamant si sa se uite cuminti la OTV pana toamna, cand ar fi timpul sa stranga porumbul pe care sa-l dea la gaste ca sa-si faca perne mai comfortabile din penele acestora.

In rest Canalia e bine, sanatos, stranuta din cand in cand pentru ca vremea e in general instabila, cu temperaturi de peste 15 grade in timpul zilei, mai coborate in timpul noptii, cand pot aparea fenomene meteorologice specifice perioadei, cum ar fi ploi, lapovita, ninsoare, tornade, furtuni de zapada, de nisip, care semnaleaza instalarea primaverii. Pentru Canalia a transmis Canalia.

Nu mai dati in jos ca azi nu avem poza.