I would like to thank the Academy…

Se pare ca Senatorul Corneliu Vadim Tudor este grav afectat de o boala rara, probabil Rabitutis Constipax.

Mai jos fotografia facuta chiar astazi in Plenul Parlamentului.

Iata o poza facuta de mine insumi cu camera mea photo.

In poza il puteti vedea pe Mircea Geoana, intr-o ipostaza inedita, aceea de arbitru de fotbal.

Sper sa va placa, imi apartine si sunt mandru de ea.

The very few spontaneous love declarations one gets throughout a lifetime probably represent one’s highest achievements, apart from landing on other planets and discovering a cure for the flu.

Such an achievement has honorably been obtained by Canalia last night, while holding a pair of green slippers, with a dandy fish design printed on the soles upper side.

A magnificent pair of Nazi-blue eyes, having witnessed the display, fell upon the charming ensemble of a ragged Canalia, loose gray shirt, wrinkled pants, dirty green snickers with orange laces and an under-age stupefied smile.

Words followed.

They sounded French, though lacking any trace of diplomacy. Suddenly listening to the same song almost every morning seemed to make sense.

Crucified on a huge bed, eyes shut, as if true light came from within, soaked in peace of mind and certainty, Canalia breathes temporary loneliness, finite and measurable, comfortably, mathematically.

Lume lume!

Se vinde Citroen C4, 5 usi, 1.6i (Benzina) 110 CP, SX. Second hand, finantabil. 8.500 Euro, super oferta.

Dotari: full option, dom’ne! (Clima bizonica, ABS, volan in piele).

Pentru oferta completa inscrieti-va cu un comentariu, introducand o adresa de mail valabila.

Pentru ca in sediu se afla niste oameni care spun ca ne uitam la ei ca la niste animale, concentrarea la ceea ce e imperios necesar lipseste cu desavarsire.

De aceea, Canalia se aseza confortabil pe canapea, contempland ideea ce a scrie o carte. Va fi cu siguranta cea mai amuzanta carte din istoria literaturii romane, iar primul capitol va avea 34 de pagini, tratand viata si opera Canaliei.

Intre timp, Canalia intra in atmosfera uitandu-se la Pavarotti and friends.

Filmul ales de Canalia pentru a-l adormi aseara fu Ghost Dog, productie cinematografica reprezentand fie o comedie extrem de proasta, fie o parodie onorabila a filmelor cu gangsteri si a celor cu samurai.

Fanii Akira Kurosawa care s-au uitat la Ghost Dog pentru ca in paranteza tiltul are si “Way of the samurai” vor intelege ce vreau sa spun cand precizez ca actorul principal e un negru gras cu o pasiune pentru furturi auto, pistoale cu amortizor artizanal si asasinate la comanda.

Cei 40-50 de mafioti italieni pe care ii omoara acest negru sunt o parodie superba a personajelor din filme gen Casino, Goodfellas, The Godfather etc.

Neavand nici macar 5 replici in film, Forest Whitaker ar putea trece drept figurant, insa acest lucru este imposibil, dumnealui fiind prezent in toate scenele.

Cel mai frumos rol este al vanzatorului de inghetata care vorbeste seulement en francais.

Cea mai frumoasa scena e aceea cu barca pe acoperis.

Concluzie: nu recomand, pierdere de vreme. E doar un film cu negri, pana la urma.

Modificare substantiala de traseu pentru taurul Canalie, trecerea prin Cismigiu nu trecu neobservata nici de fortele de ordine ale Bucurestiului, iar ambasadorul Statelor Unite fu prezent si el la eveniment, dorind sa puncteze pe agenda sa de PR.

Insotit de o delegatie numeroasa de oficialitati, Canalia trecu Podul Mare, indreptandu-se catre Parterul Central, unde calca pe iarba, derutand SPP-ul si provocand plansete la sediul Ecologistilor, care-si jurara in barba sa se razbune.

Printre putinele lucruri care se misca in Cismigiu la ora 9 a.m. sunt degetele butucanoase ale pensionarilor, acestia scotandu-si picioarele din incaltari pentru a se implica si ei in chestiunea incalzirii globale, stiindu-se ca pensionarii se implica in general in orice, motiv pentru care scarile blocurilor din Bucuresti sunt locuri atat de sinistre.

In Cismigiu se mai misca si frunzele copacilor, starnite de o adiere tandra, complet samanatorista. Fanul cosit mirosea demential, aproape acoperind efluviile provenite de la degetele pensionarilor.

Pe marginea traseului adoptat de Canalia pentru traversarea Cismigiului se postasera strategic cativa cetateni aflati in tranzit, care isi pazeau cu multa bagare de seama sacosele de rafie, ale caror culori si modele ecosez au fost atat de apreciate de Traian Basescu incat si-a comandat cateva camasi identice.

Dupa o scurta cuvantare, aclamata indelung de Presedintele Romaniei si de Andrei Plesu, prezent cu totul intamplator in parc, Canalia se intretinu indelung cu Excelenta Sa Nicholas Taubman, apoi parasi subtil obiectivul.

In fata Nuntiului Apostolic de pe Str. Constantin Stahi, Canalia se opri un moment pentru a-l chema la poarta pe reprezentantul Vaticanului la Bucuresti, cu care discuta aprins printre gard despre situatia din Balcani si evolutia intrumentelor de scris intre secolele XI-XIV.

In fata sediului DNA, Canalia se intretinu cordial cu cativa jurnalisti, dadu cateva interviuri scurte pentru Realitatea, Antena3 si ProTV, apoi intra in cladirea in care lucreaza si scrise pe blog, decis sa-si inceapa ziua in cel mai placut mod cu putinta.

Doritor de un film cult, care sa-l adoarma rapid, Canalia se uita alaltaieri seara la Reconstruction. Daca nu ar fi fost subtitrarea malefica, facuta de un asasin al limbii romane care ar merita sa fie spanzurat, Canalia ar fi adormit. N-a fost cazul.

Filmul e danez, actiunea se petrece in Copenhaga sau ceva de genul asta. Unii vorbesc si in suedeza, lucru pe care nu l-as fi sesizat, cele doua limbi fiind un fel de romana si moldoveneasca.

Autorul scenariului l-a citit probabil pe Mircea Eliade, iar cel care a scris scenariul la Stranger than Fiction a vazut cu siguranta Reconstruction. E singura explicatie posibila (chiar daca e ridicola) a similitudinilor (si-mi-li-tu-di-ni-lor) pe care le-am sesizat.

Aseara Canalia incepu sa se uite la Blade Runner, cu Indiana Jones in rolul principal (il mai cheama si Harrison Ford si era sofer pe o nava spatiala in Razboiul Stelelor).

Azi Canalia planuieste sa mearga la cinema, pentru ca a castigat bilete la un concurs. Voi reveni cu amanunte picante.

Scriam mai deveme despre cat costa benzina. Nu stiu cati din dumneavoastra cunosc acest lucru, insa benzina e folosita si pentru propulsia autovehiculelor dotate cu motoare cu combustie interna.

Un astfel de autovehicul mi-a fost necesar vineri, pentru o escapada in interes de familie.

Mailul trimis de mine la Happy Rentacar nu a primit niciun raspuns timp de 26 de ore, moment in care m-am decis sa dau un telefon sa vad ce se intampla.

Am discutat cu inegalabila domnisoara Alina, care mi-a promis ferm un raspuns. Raspunsul a venit dupa doua ore, pe mail. Domnisoara Alina mi-a trimis oferta de autoturisme. Am analizat-o si m-am decis asupra unui Chevrolet Spark. Oferta spunea 23 de euro pe zi. Am precizat ora la care doresc sa ridic masina si ora la care doresc sa o returnez. Pentru a nu deranja foarte tare minunata firma Happy Rentacar am precizat ca primirea si predarea se vor face la sediul dumnealor.

Am trimis mailul, convins ca Happy ma va face happy.

Ajuns la sediul dumnealor, surpriza. Sparkul era dat, domnisoara Alina declarand ca nu a primit de la mine niciun mail.

Optiunile erau: Un Fiesta parcat in fata, dar mai scump; un Matiz aflat in Baneasa, pe care trebuia sa-l ridic eu personal de-acolo(timp pierdut in trafic, intarziere).

Le-am propus sa-mi dea Fiesta, sa pot sa plec mai repede, insa as fi vrut o reducere, fiind nemultumit ca nu am Sparkul si dorind sa ies din Bucuresti inainte de ora 16:00, cand incepe infernul in trafic.

Propunerea mea a fost tratata cu dispret, desi nu era chiar impertinenta: “Pai ce, punem noi banii din buzunar?”

Un alt angajat, stimatul Florin, ma preseaza sa ma decid, cu o tehnica de vanzari demna de Stalin. “Haideti, nu va mai decideti odata? Mergeti cu mine in Baneasa sa va dau Matizul sau cum facem?”.

Vorbesc cu colegul care mi-a recomandat firma si care e prieten cu patronul. Angajatul Happy Rentacar numit Florin crede ca e turnat. Se impacienteaza, se inroseste si incepe sa strige. Da, sa strige la un client. Si sa tranteasca obiecte.

Fiind presat, accept totusi Matizul. Ii cer angajatului Florin sa faca formele. Intreb cat e de plata. Imi da un pret mai mare decat am in oferta. Ii precizeze asta. Se enerveaza mai tare, striga mai tare. “Ce oferta, noi nu facem oferte. Nu exista asa ceva! Poate pentru 30 de zile, nu pentru 3!”.

In paralel, domnisoara Alina incearca sa ma consoleze. “Atat e pretul, mailul nu a venit, trebuia sa sunati…”.

Avand un moment de indoiala, am cerut permisiunea domnului angajat Florin sa intru pe net, sa verific totusi contul meu de E-mail. Poate ca nu trimisesem mailul de acceptare a ofertei, sau poate nu vazusem bine pretul din oferta.

Ei bine, trimisesem mailul, iar pretul era cum tineam eu minte.

In acest moment angajata Alina a inceput sa planga, spunand ca banii o sa-i puna ea din buzunar. Angajatul Florin insa a devenit isteric, spunand ca “Ce facem aici, ne tiganim?”.

Angajata Alina mi-a precizat ca se va asigura ca este ultima oara cand eu iau o masina de la Happy Rentacar. Nu trebuia sa se oboseasca, asta o stiam deja.

Ceea ce le-am spus angajatilor Happy Rentacar si tin sa-i precizez si patronului este una din primele reguli de business: “Daca ai mancat un rahat, mananca-l pana la capat!”. Altfel nu mai face nimeni business cu tine.

Pe drum, angajatul Florin mi-a elucidat si misterul starii deplorabile a masinilor din flota Happy Rentacar. Mergea ca o cizma, batjocorind ceilalti participanti la trafic prin apropierea nepermisa de celelalte autovehicule. Poate din aceasta cauza sunt lovite masinile. Sau ma insel eu.

Fiesta are o janta lovita. Matizul e ok, totusi.

Concluzii:

1. Domnisoara Alina poate fi linistita. Nu voi mai fi niciodata client Happy Rentacar.

2. Desi au preturi foarte bune, va recomand totusi alte firme de inchiriere, pentru ca este imposibil sa aiba angajati mai lipsiti de profesionalism decat cei de la Happy Rentacar.

3. Inainte de a prelua o masina inchiriata insistati sa o inspectati. Verificati toba de esapament, verificati functionalitatea aerului conditionat, radioul, geamuri, oglinzi. Asigurati-va ca va functioneaza semnalizarea, farurile etc.

Pentru ca are o cultura generala demna de Iorga, singurul roman documentat ca avand doi creieri si ambii prosti, Canalia decise intr-un acces de religiozitate turistica sa participe la concursul Descopera, sperand sa castige si sa plece in Africa.

Inspirat probabil si de tricoul lui Sascha Baron Cohen din Talladega Nights, va urez de pe acum Hakuna matata. Bitches.

Planuind o calatorie mai lunga, care ar necesita o cantitate apreciabila de benzina pentru motorul cu combustie interna cu care e dotat masina Canaliei, acesta se decise sa contacteze principalii furnizori de carburant de pe piata romaneasca.

Pentru ca ar fi complicat sa mearga din benzinarie in benzinarie intreband cat l-ar costa de fapt un plin, Canalia considera ca e mai simplu sa primeasca informari periodice de la birourile de pr ale petrolistilor.

Contactatii sunt Rompetrol, Mol Romania, OMV si Petrom. Lukoil nu are adresa de mail, lucru absolut rusinos pe o piata atat de dinamica, tipica unei economii emergente cum e cea romaneasca.

Ca sa se asigure ca va primi un raspuns adecvat, Canalia ii puse pe toti destinatarii mailului unii langa altii, sa se vada si eventual sa se bata intre ei cu oferte, pentru ca toate cartile de business pe care le-a citit in copilaria sa traita la tara (unde se ocupa cu agricultura si pastoritul) l-au invatat ca negocierea e mama succesului in afaceri.

Insinuand o fructuoasa colaborare viitoare, Canalia le lansa momeala fidelizarii.

De aceea, Canalia se asteapta ca petrolistii sa-i trimita mailuri separate, cu texte de genul: “Vino la noi, iti dam benzina moca forever!”.

Si, ca sa fie absolut sigur ca solicitarea sa va fi tratata cu un ireprosabil profesionalism, Canalia adauga la Cc mailurile de contact ale principalelor ziare si televiziuni din Romania, sperand ca ziaristii ca monitorizeze atent situatia si sa aiba la dispozitie un material generos pentru buletinele de stiri.

O sa va tin la curent cu desfasurarea acestui inedit demers.

Intr-o tara in care nimic nu e definitiv, putine lucruri sunt in consecinta batute in cuie. De departe se evidentiaza la acest capitol gardurile oltenilor, tema principala a luarii acestora in deradere de catre ardeleni, care cand isi fac casa aleg de obicei vechiul amplasament al unei cetati.

Ardealul nu are garduri, are ziduri. Murus dacicus, 3 metri grosime, sa nu raceasca porcul in cotet. Rusinos la ardeleni e insa faptul ca 1000 de ani au spus yo nopot kivanok (jó  napot kívának!) la primarie, in loc de ziua buna (ziua buna), cum spuneau oltenii.

Stabilind astfel cadrul general de discutie, Canalia isi mangaie inca o data crestetul tuns la zero si se avanta in miezul expunerii (procedeu literar arhaic, sec. XII-XIII e.n).

Cacastrofa e catastrofa romaneasca. Nu e nici groaznica, nici banala. E un fel de cutremur de 8 grade pe scara Richter, dar 2 pe Mercalli.

E in general redata la televizor, pe toate posturile nationale, insa rareori preluata de CNN sau de vreo alta televiziune de relevanta planetara. Al-Jazeera, de exemplu.

O inundatie in lunca Dunarii e o cacastrofa. Victimele-un sat de tigani pripasiti in prundul raului (oltenism). Cu alte cuvinte, nomazii de ieri redevin nomazii de azi. Unde e tragedia? Ca se duc sa fure in Italia? Ca Becali le face case din banii de pe terenuri primite de la Babiuc (de exemplu)?

Canalia e atat de convins ca aceste revarsari pot fi prevazute matematic, incat se gandeste sa se dedice el insusi acestei munci, insa stie ca daca le-ar spune “factorilor de decizie” adevarul in fata, implicatiile articolului precedent (adica romanii, in mare parte niste prosti) ar face toata chestiunea complet futila.

O alunerare de teren care distruge trei case nu e o tragedie. Tragedia e vocabularul reporterului de teren trimis sa raporteze incidentul, uneori printr-un live de toata jena, la care subiectii pe care ii tratam in articolul anterior (adica romanii, in mare parte niste prosti), se uita avizi de senzational. Un senzational de duzina, pe care romanii (….) il merita cu prisosinta.

Se intrerupe emisiunea. Doamnelor si domnilor, va prezentam un caz de o gravitate extrema. O musca a intrat in laptele unui cetatean din Dorohoi. La fata locului se afla Ovidiu. Ovidiu, ai legatura. “Cacastrofa, doamnelor si domnilor, o musca a deraiat. Nu sunt victime, dar spaima locuitorilor din (…. in mare parte niste prosti) a fost sora cu moartea (tragedia vocabularului romanesc)”.

Asa stau lucrurile in tara asta. E catastrofic sau cacastrofic?

N-as vrea sa credeti ca am un subit acces de aroganta. Dimpotriva, constat umil ca nu sunt idiot si nu prea ma potrivesc in acest peisaj.

Consider ca majoritatea problemelor pe care le intampina gloriosii mei conationali (impreuna cu mine, de altfel) sunt consecinta directa a prostiei. Evident, mai e si hotia in peisaj. Dar hotia e tot o consecinta a prostiei. Se naste un prost in fiecare secunda, spune un proverb chinezesc recent.

O fata de 12 ani s-a sinucis, aruncandu-se de pe un bloc. Stupid. La fel de stupid e si faptul ca era emo.

Nu cunosc foarte bine acest curent filosofic, insa stiu suficient cat sa-mi dau seama ca sunt niste plangaciosi care nu fac nimic concret, decat sa-si planga de mila. De propria mila sau de mila pentru alti emo-kids. Sau de mila pentru orice altceva. Si cam atat.

De aceea, sinucigasa de 12 ani, daca s-a sinucis pentru convingerile ei de emo, merita felicitari, pentru ca si-a asumat filosofia respectiva, iar ceilalti emo-kids sunt niste pampalai ca nu ii urmeaza exemplul.

Deci, fiti tari si asumati-va identitatea de plangaciosi, sinucigasi, self-mutilators si ce va mai trece prin capetele voastre triste.

To those who choose life, but not a career.

Somez saitul WordPress sa nu imi mai puna related stories la articole, decat daca e vorba de propriile mele articole.
Ia uite ce cadou deprimant imi face wordpress astazi: un link la mizeriile lui Sebastian Bodu, un politician chel si probabil incompetent.