Canalia citeste

Nu va lasiti pacaliti de stupiditatea micii Canalii, care va arunca in ochi perdele de fum ironice.
De o saptamana a dat gata peste 1600 de pagini.

Canalia nu e un bou, cu toate ca e in zodia taurului si unele persoane inclina spre a-l considera aidoma unei bovine placide, care isi adora jugul lustruit din greu cu propria coama.

Nu e probabil intamplator ca dupa intoarcerea  din Franta, Canalia s-a apucat sa studieze marele popor nesimtit francez. Si ce poate reflecta mai plenar atributele nationale ale francezului decat un corsican?

E vorba de Napoleon, a carui biografie (o varianta scurta, de doar 1400 de pagini) l-a tinut treaz pe Canalia de-a lungul unei captivitati in bucatarie care dura cateva seri.

Biografia Canaliei l-ar fi tinut cu siguranta treaz pe Napoleon mai multe seri de-a lungul captivitatii acestuia in insula sfanta elena. Omul se plictisea.

Interesant, exclama canalia dupa ce termina cate un capitol. E noua lui expresie preferata, dintr-un lung sir de exclamatii care s-au perindat de-a lungul anilor, intrand succesiv in gratiile Canaliei.

Pentru a veni in sprijinul istoricilor care le vor documentaria, mentionam aici ca totul a inceput pe la 20 de ani, cand Canalia a inceput sa spuna “Dumnezeule!”, fapt remarcat de contemporanii cu inclinatii neo-protestante, care vedeau in aceasta o iminenta convertire.

“Interesant” e atat neutru cat si expansiv, sau, dimpotriva, retinut. Interesant e un rahat de caine de pe cheiul Garonnei, interesant e pieptul de rata (avec son chutney et ses pommes frittes), dar si chelnerul imbecil si arogant, care, placandu-i mai mult sa se prefaca a nu intelege franceza clientilor, refuza un bacsis onorabil. Interesant? Bien sur!

Ascultand incontinuu “human”, cantecul domnilor Killers, Canalia redacteaza aceste cuvinte nemuritoare avand in picioare o pereche de sosete de lana, cu siguranta sursa simpaticei si durduliei inspiratii de care profita si pe care o munceste in toate felurile, pana la compromitere si pangarire definitiva. Iata o fraza pe care Jeg (singurul scriitor roman cu care Canalia catadicseste a se infrunta) o citeste zambind, cedand primului impuls al invidiei, doborat de complicitatea care insufleteste marii creatori.

Daca nu ar citi, Canalia ar fi doar o canalie. Nici nu ar avea blog, iar voi nu ati exista. Grasimea e cel mai bun prieten al lecturii, insa Canalia rezista, umbland cu grija pe muchia ascutita a echilibrului dintre intelect si fizic.

Un Phoenix modern, Canalia renaste nu din propria cenusa, ci din propria grasime. Aici, Jeg, nemaiputandu-si stavili lacrimile, il suna pe acela care preia nonsalant sceptrul generatiei, pentru a-l asigura inca o data de netarmurita sa dragoste, practic filiala, in ciuda diferentei infime de varsta.

In acest rastimp de fulgeratoare lecturi, Canalia continua si seria romanelor interesante (iata) scrise de un eglez care locuieste la Paris. “A year in the merde” si “Merde happens”. Urmeaza “Talk to the snail”, carte pe care, se pare, trebuie sa o citeasca in prealabil oricine vrea sa calatoreasca in Franta. Canalia o va citi abia acum, la intoarcere, si are puternice banuieli in privinta continutului.

Merde happens e mai precis despre o calatorie in America si Canalia a gasit-o intr-o librarie din aeroportul din Bordeaux. Probabil ca nu intamplator celelalte doua volume lipseau, iar lungul oprobriu adus natiunii cretine americane se gasea in mai multe teancuri. Interesant.

Iepurul, insarcinat cu programul de lecturi al concubinului sau Canalia, sustine ca urmeaza memoriile de razboi ale lui De Gaulle, un alt francez. Poate nu intamplator, cunoscandu-se pasiunea impartasita a Iepurului pentru tot ce tine de Franta, precadere avand gastronomia, singura arta care nu ramane, cum declara raspicat unul din unchii Canaliei.

Conform teoriei solide a unchiului, in excursii Canalia si Iepurul se reped asupra restaurantelor, nicidecum in muzee, pentru ca celelalte arte mai pot astepta.

Rationamentul de final a fost cenzurat, datorita dezgustului pe care l-ar fi creat, dar si pentru a preveni o manifestatie spontana de adulatie, care ar fi nelinistit autoritatile.

About these ads

3 Responses

  1. Micul porc te felicita ! =))) genial

  2. Am citit “Un an in merde”. Pentru ca am vazut-o aici. Mi-a placut. Mult. Merci.

  3. Draga Anda din Timisoara,
    ne bucuram sa auzim ca ati citit si ca v-a placut. Ramaneti pe Canalia, in curand voi dezvalui si alte carti pe care le citesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: