I would like to thank the Academy…

In zona Che Pasa a fugit de-acasa un bullterrier, caine de-ala urat. Are o dunga neagra pe cap si raspunde (chipurile) la numele de Tosca. Daca il vedeti nu fugiti, mergeti incet. E foarte periculos, musca si latra sinistru.

Daca reusiti cumva sa-l capturati, va rog sa ma informati.

Iata ca e randul lui Piraeus Bank sa beneficieze de un PR de calitate de la phisheri. N-arata rau pagina.

Planuind o calatorie mai lunga, care ar necesita o cantitate apreciabila de benzina pentru motorul cu combustie interna cu care e dotat masina Canaliei, acesta se decise sa contacteze principalii furnizori de carburant de pe piata romaneasca.

Pentru ca ar fi complicat sa mearga din benzinarie in benzinarie intreband cat l-ar costa de fapt un plin, Canalia considera ca e mai simplu sa primeasca informari periodice de la birourile de pr ale petrolistilor.

Contactatii sunt Rompetrol, Mol Romania, OMV si Petrom. Lukoil nu are adresa de mail, lucru absolut rusinos pe o piata atat de dinamica, tipica unei economii emergente cum e cea romaneasca.

Ca sa se asigure ca va primi un raspuns adecvat, Canalia ii puse pe toti destinatarii mailului unii langa altii, sa se vada si eventual sa se bata intre ei cu oferte, pentru ca toate cartile de business pe care le-a citit in copilaria sa traita la tara (unde se ocupa cu agricultura si pastoritul) l-au invatat ca negocierea e mama succesului in afaceri.

Insinuand o fructuoasa colaborare viitoare, Canalia le lansa momeala fidelizarii.

De aceea, Canalia se asteapta ca petrolistii sa-i trimita mailuri separate, cu texte de genul: “Vino la noi, iti dam benzina moca forever!”.

Si, ca sa fie absolut sigur ca solicitarea sa va fi tratata cu un ireprosabil profesionalism, Canalia adauga la Cc mailurile de contact ale principalelor ziare si televiziuni din Romania, sperand ca ziaristii ca monitorizeze atent situatia si sa aiba la dispozitie un material generos pentru buletinele de stiri.

O sa va tin la curent cu desfasurarea acestui inedit demers.

In primul rand, as dori sa mentionez ca cei de la times.ro m-au rugat sa imi imaginez o zi din viata mea ca primar al Bucurestiului. Am decis sa-i ajut si am scris o pagina de jurnal, pe care o veti gasi aici. Votati-ma, daca sunt citit castig o caricatura.

Din pacate nu am ajuns pe panoul de onoare alaturi de alti bloggeri mai renumiti, cum sunt Piticu, Orlando (despre care am auzit ca nici nu e blogger si lucreaza la ProTV) si un individ - Perfidius Smith, care nu stiu cum a ajuns la panou, dar e clar ca are pile pe-acolo.

In al doilea rand, tin sa comunic cititorilor mei ca am fost la tara, unde am remarcat o chestie frapanta. Diferenta intre statia de asteptare veche si cea noua din satul meu.

Iata cum Europa ne prinde din urma cu pasi repezi, iar taranii nostri sunt mai moderni decat credeati.

Ce e si mai frapant insa e diferenta intre noua statie de asteptare din satul de romani (asta de mai sus) si noua statie de asteptare din satul de tigani - sau rudari (adica asta de mai jos):

Dezastrul fu produs de populatia autohtona de tigani in noaptea de inviere, pe care Canalia o petrecu la o manastire discreta, prezentata mai demult, intr-un decor dominat de preotul batran, ragusit si obosit, precum si de cosurile cu pomana pentru morti. Ce e interesant la aceasta manastire e ca in noaptea de inviere tot satul e in cimitir,  aprinzand cate o lumanare mortilor.

Obiceiul de a bea in cantitati mari de Pasti e o caracteristica dominanta a romanilor, insa si a iepurilor, dupa cum se vede in imaginea de mai jos. Faptasul, doborat de alcool, fusese pus in vitrina pentru a fi facut de ras, probabil. Observati cum iepurul constientizeaza in ultimul moment gravitatea faptei si o regreta, spasit.

In aceste conditii, scarbit de gravele tare ale concetatenilor lui, Canalia decise sa se rada in cap si sa se refugieze in propria locuinta, traind in principal cu vegetale, regim care da uneori stari ciudate si chiar transformari fizice ireversibile.

Iata-l pe Canalia in urma saptamanii de monahism:

Se pare ca pentru a fi apreciat cu adevarat nu e suficient doar sa mori, e necesar chiar sa invii. Evident, nu Canalia e primul, ci Lazar, urmat la scurta distanta de Isus Cristos.

De aceea, cu ocazia Pastelui, voi invia Canalia.

Ah, ce lung somn am dormit, zise el frecandu-se la ochii urdurosi in mod natural, inconjurati de cearcane monumentale, care se pot vedea cu ochiul liber de pe luna, desi ar fi totusi cam greu.

In somnul ei, Canalia infiintase aproximativ 20 de bloguri noi, incercand sa-si creeze o noua identitate. Ii fu insa imposibil, dorul de a se manifesta pe blogul de fata il covarsi astazi. Rugile ardente fura totusi de un minim ajutor. La Zidul Plangerii din Ierusalim se stransesera deja doua tone de ravase cu rugi de genul “Invie, Canalie!”, “Scrie, Canalie!”, “Da-ne ceva!”, “Am nevoie de un milion de dolari”, sau simplu: “Canalie!”.

Prietenii se oferisera sa-i cumpere un domeniu numai al lui (fapt care ar crea alte probleme). Canalia e insa universal. Chiar in aceste momente in Paraguay o grupa de studenti la Litere invata romaneste pentru a-l citi in original, satui de traducerile proaste aparute la editura Gallimard si convinsi ca in spatele randurilor seci in spaniola se ascunde o suculenta iudaica nedescifrata inca.

Canalia, proaspat inviat, cu blogul pe bloguri calcand, are planuri.

Ar dori sa vada Biertanul. Il jeneaza insa lipsa unui autoturism (dotat cu un motor cu combustie interna, evident).

Ar mai vrea sa vada si magnificul litoral al Marii Negre. Aceeasi jena.

Se va indrepta insa cu siguranta (si de sine, si avderbial) catre o curte mare (aprox. 5000 de metri patrati) unde va executa cateva gratare pascale. Ba, mai mult, intentioneaza sa doarma o noapte in casa de la tara, luand cu el sosetele de lana, caciuli, paltoane, pilote, mai multe perne si un iepure odios care i le va fura pe toate cand Canalia o sa adoarma.

Invierea si-o va sarbatori la una din manastirile descrise atat de indescriptibil aici, ducandu-se fericit, evlavios, cu cea mai mare lumanare posibila, calcand peste rurali pentru a fi primul care ia lumina, si plecand scarbit de inghesuiala infernala si miile de talpi pe care si le va lua cand se va lasa cu inconjurat de biserici de trei ori.

Spera insa la intregul aport logistic al tatalui sau, care il va plimba de la o manastire la alta, in cautare de cosuri pline cu bunatati, de care tatal lui e mare amator.

Acesta este ultimul articol scris de Canalia.

O noua identitate, daca va exista, va fi comunicata.

Multumesc pentru prezenta voastra.

Nu sterg contul, sa se amuze si altii de cele scrise aici.

WhiteHead, proaspata mamica a unui site de femei urbane (ceea ce ma duce cu gandul la necesitatea imperioasa a unui site de femei rurale, care constituie vasta majoritate a posesoarelor de mamele din Romania) imi spune ca pentru a produce un text (iata cum imi deconspir ocupatia principal aducatoare de venit) nu trebuie decat sa te apuci sa scrii.

E adevarat. Merge uneori. Dar rezultatele nu sunt deloc spectaculare. Textele la care tin cel mai mult vor ele singure sa se nasca, ma folosesc pe mine pentru a aparea pe lume. Cele scrise ca sa fie scrise sunt ca orice embrion obtinut in laborator.

Asa ca-i spun frumos lui WhiteHead sa termine cu prostiile. Spun asta pentru ca ea e la Paris, altfel nu aveam tupeul.

Stiu ca va placea designul anterior, dar de data asta nu ma mai razgandesc, il schimb si gata. Sa nu aud nimic! Comentariile sunt interzise.

Imi place noul design, cu toate ca nu mai apare si “I would like to thank the Academy…”, la care tineam. Intrucatva.

Da, este un site de femei, insa Canalia trebuie sa fie mereu bine documentat. Cum ne simtim, ce ne inconjoara, ce ne place, cum aratam. Acestea sunt rubrici in hotcity. Cu alte cuvinte, femeile ne prezinta pe de-a gata toate secretele alea mici dar esentiale. Sa profitam, deci!

E vorba de colegul meu, un proaspat blogger. Acest advertorial ii este dedicat. L-am scris ca sa nu ma mai bata in fiecare zi.

Ulltimul lui post este admirabil.

Detalii aici.

Canalia nu pierde niciodata ocazia de a-si face un PR de calitate, chiar si prin locurile unde in principiu nu e dorit, fiind o canalie. De aceea, s-a deplasat aseara la Roblogfest, la decernare de premii si intalnit Jeg, singurul barbat pe care Canalia il iubeste si nu se sfieste sa o declare.

Pentru a da o lovitura de imagine o lua cu el pe noua colega Maria (ii vom spune Sorina, pentru a nu o deconspira) care e draguta. Ba mai mult, conditiona participarea Mihaelei de purtarea unei tinute exclamante sau mai bine zis spectaculare. Rolul ei era de PR, urmand sa-l prezinte pe Canalia tuturor participantilor, rostind urmatoarea fraza: “Canalia s-a nascut inca de mic copil la tara, in casa parinteasca pe care a cladit-o cu mainile lui”.

La intrarea in clubul Fabrica de pe str. 11 Iunie Canalia vazu o coada imensa si decise ca e momentul sa fie el insusi. In consecinta, isi facu loc cu coatele, il saluta pe Novac care tocmai iesea(cam suparat, cred ca ii zgariase cineva masina…. ah, la naiba, cine, poate o fana infocata de-a lui) apoi se indrepta catre receptie. Acolo primi tricou cu Roblogfest, un cupon de bere moca si alte prostii. Ca sa evite cautarea numelui sau pe lista de invitati, si-l scrise singur pe foaia respectiva si le spuse gagicilor de la receptie ca o sa-l gaseasca ele pe-acolo la un moment dat.

Surprinzator, nici macar un om de la coada nu comenta actiunea Canaliei de a se baga in fata cu o nesimtire maxima. Si asta in conditiile in care stim cat de usor se revolta romanii fata de nedreptatile care li se intampla.

Intrarea canalica fiind facuta, Canalia porni in cautarea iubirii vietii lui, Jegul. Il suna. Jeg se afla la etaj, lucru de care nu era constient, fiind convins ca e la parter. Cautarea dura cam o jumatate de ora.

Pana sa-l gaseasca pe Jeg, Cristina, colega cea noua, il prezenta pe Canalia lui Vlad Stan, caruia Canalia ii mai ia din cand in cand cate un interviu imaginar. Vlad(pe numele sau real Sebastian)  fu magulit de cunostinta, il pupa pe Canalia pe amandoi obrajii, un vechi obicei rusesc pe care Vlad l-a dobandit in timpul studiilor sale la Moscova, unde a fost racolat ca spion.

Intalnirea cu Jeg fu deosebit de emotionanta, martorii izbucnind in lacrimi aproape instantaneu. Jeg i-o prezenta Canaliei pe Sorina, dupa care se retrasera intr-un colt unde Jeg o barfi la greu, spunandu-i Canaliei toate dedesubturile amoroase ale vietii acesteia.

Elena, noua colega a Canaliei, era extrem de implicata in activitatea de PR, prezentandu-i Canaliei diverse persoane, printre care si doi blogari mai de categoria a doua, adica Subiectiv si Blogatu. Acestia, rusinati de prezenta impunatoare a geniului Canaliei, ii cedara acestuia scaunul pe care stateau. Canalia refuza demn.

Apoi ii fu prezentata Ruxandra, de la New Media Agency, un loc unde oamenii se fac ca lucreaza, sunt canibali, mancand cate doua bucati de om cand fac gratar la firma.

Zoso, care intotdeauna incearca sa-l epateze pe impasibilul Canalia, veni sa-l salute si sa i-o arate pe Alina Plugaru. Canalia ii spuse: “Du-te repede si fa-ti poza cu ea, e posibil sa fie singura poza cu Alina Plugaru imbracata!”, ceea ce Zoso facu.

In timpul decernarilor Canalia huidui, mai ales cand era vorba de Blogsport si de Tolo.  Cand lui Tolo i se acorda premiul juriului, Canalia incepu sa vorbeasca urat, referindu-se in special la mame, apoi arunca o sticla de Bacardi spre scena. Nimeni nu fu ranit si nici pagube materiale nu au fost, pentru ca sticla il lovi in cap pe Zoso.

La bar Canalia ii dadu un bobarnac in burta lui Calin Fusu, il intreba daca are blog si daca a castigat ceva, iar Calin, imbracat cu o bluza portocalie, ii spuse timid ca “Eu am fost in juriu”.

Visurat si Denisuca il primira la ei la masa, ii facura multiple poze cu Mufica sau simple, il pupara, iar Canalia reitera promisiunea de a veni la nunta.

Canalia fu dus acasa cu un Audi A4 pe la orele 00:30. Cainii de la Piata Minis il salutara cordial, sfasiindu-i pantalonii cei noi.

Canalia adormi cu tricoul de la roblogfest pe el, oftand fericit ca Jeg, iubirea vietii lui, a castigat.

Cu toate ca am realizat o performanta pentru care m-ar invidia cel putin 50.000 de femei din Bucuresti si 3 miliarde de pe restul planetei, anume pierderea dureroasa (intrucatva) a 9 kilograme de grasime, sunt tot gras.

Foarte dezarmanta situatia, cu toate ca ranjetul arogant nu-mi dispare de pe fata aproape deloc.

Au trecut 6 saptamani de regim, destul de lejere. Ma incap din nou multe haine, alerg pe scari, nu mai obosesc. Am din nou o fata de om normal, nu ceva inform.

Urati-mi succes in continuare. Canalia Uber Alles!

Chinuindu-se de vreo 4 ore sa scrie o farsa mai de doamne-ajuta, Canalia se uita neputincios la ceas si decise sa se care.

Avand intentii serioase cu minunata seara care urma, isi lua rack-ul de DVD-uri cu filme romantice, de mistery si kung-fu, precum si niste desene animate cu Dilbert si pleca.

Constient ca il asteapta o intreaga haita de caini flamanzi la Piata Minis,  isi facu putin curaj tragand aer in piept. Constata bucuros ca nu a consumat alcool de 16 zile, poate si mai mult. Poate ca luciditatea nu-i prieste, totusi. Sau poate ca aroganta lui de vedeta nu-i da pace, influentandu-i negativ cei doi creieri, dar mai ales pe cel mic.

Azi Canalia fu imbracat destul de frumos, avand pe el o camasa care intamplator ii vine din nou. Dar nu din vanitate se imbraca asa, ci dintr-un motiv mult mai prozaic. Nu mai avea tricouri curate. Concentrandu-se pe operatiunea “Slabit in timp record”, Canalia isi neglijase activitatile casnice. Lua subit decizia de a-si spala toate hainele, lenjeriile de pat si husa poangului, aceasta din urma doar din cauza sentimentului sau de vinovatie. Isi puse in cap sa faca ordine si curatenie in toata casa, insa se sperie imediat de aceasta rezolutie bizara, dandu-si seama ca e rezultatul unei frustrari pe moment neidentificate.

Constata si ca si-a neglijat lecturile si ca simte un impuls de a o contacta pe Doamna Doctor pentru a-i cere carti, desi acasa are Jurnalul lui Cartarescu, imprumutat de la Pantera.

Nu mai avusese nici musafiri de la Couchsurfing de ceva timp, probabil din cauza ca se gandise ca e mai bine sa ia o pauza iar Divinitatea il luase in serios si aranjase tacit lucrurile in acest sens.

In metrou isi compara inca o data pantofii cu ceilalti pasageri si trase aceeasi concluzie: ai lui sunt mai buni. Numara din nou statiile de metrou. 39. Inspiratia continua sa stea departe de el. Incerca sa calculeze cate rotatii pe minut trebuie sa aiba masina lui de spalat pentru ca un punct de pe extremitatea cuvei sa atinga viteza sunetului si sa produca un inevitabil bum sonic care sa-i sperie vecinii.

Ii trecu prin cap sa scrie un articol bazat pe ecuatia Nr. tigani+Nr. lebede=k, apoi isi dadu seama ca e inutil. Se resemna.

Isi aduse aminte ca inca nu are o bata de baseball.

Apoi se gandi la cheltuielile pe care avea sa le faca peste doua luni, cand va trebui sa-si schimbe considerabil garderoba, devenind intre timp mult mai slab. Isi imagina cu multa placere impresia pe care avea sa o faca. Zambi in sinea lui, apoi cobora. Urca scarile, isi aprinse o tigare si verifica daca nu cumva e luna plina. Era.

In mod miraculos nu se intalni cu niciun caine, manca salata, cele sase masline si sana si se uita la filme. Adormi linistit, multumind lui Dumnezeu ca nu avusese nicio durere de cap in ziua respectiva.

Visa ca era la pescuit, prinsese un peste mare si nu avea bata de baseball cu care sa-i dea in cap. Se trezi, vazu ca nu era decat 3, fuma o tigare si adormi la loc. In somn aprinsese televizorul si daduse pe Discovery, unde era o emisiune cu pescuit. Visa iar ca prinse un peste si in vis avu o impresie de deja vu, insa nu putea sti cu certitudine, pentru ca dimineata nu isi mai aduse aminte nimic.

Dupa ce am dat stirea privind cel mai tanar blogger al tarii, am onoarea de a surprinde inca un fapt istoric: prima familie de bloggeri din Romania.

Este vorba de familia lui Criserb. De tatal lui stiam mai demult ca are blog.

Dar acum aflu ca are si maica-sa.

Sunt surprins ca n-a sesizat si Criserb importanta acestei situatii. Probabil eu, in permanenta mea goana dupa senzational, am sesizat-o primul.

De acum inainte prevad schimbari profunde in societatea noastra.

Nu vom mai auzi chestii de genul: ”vezi ca te zic la mama”. Vom auzi: ”vezi ca pun comment la mama pe blog”.

Iar Criserb, cand o sa duca si el o domnisoara acasa cu intentii de casnicie, doamna Ghiocel07 o sa intrebe: ”dar cu se ocupa domnisoara…are blog? Si… parintii ei cu ce se ocupa? Ce blog au? “

Felicitari familiei Serb. Banuiesc ca stirea va fi preluata de evz. Oana… ai legatura.

Puiutul de comunist se ia de piept si cu SOV, desi SOV are un handicap fizic, saracu’, si nu face sa-l bati asa, om sanatos fiind. Dar daca SOV fura… sa dam in el.
Dati click aici sa vedeti despre ce e vorba.

In timp ce fierbea un ou, Canalia a ucis cu buna stiinta aproximativ 4 bacterii, studente la diferite facultati.

Iesind din scara blocului, o baba senila l-a acuzat de genocid, dupa care i-a deschis usa cu o inefabila compasiune, promitand sa-l voteze de cel putin 6 ori de acum inainte. Canalia  a iesit din bloc si a aruncat o punga de gunoi in cosul de gunoi din parculetul adiacent cladirii in care unelteste impotriva sectelor neoprotestante. Actiunea a fost supravegheata indeaproape de comitetul de initiativa geriatrica al scarii B, compus din fostii membri ai scolii de bridge “Levata de Fundeni”, promotia 1923.

Am creat un precedent. Am sters un post. Aproape imediat o alta persoana imi solicita sa sterg un alt post care se refera la ea si nu e tocmai magulitor, ba dimpotriva. Era sa scriu “ba din potriva”. Banuiesc ca e corect si asa, conform noii gramatici, dar mai bine ma abtin. Pruteanu, cum e domn’e?

As vrea sa stiu daca sunt si alte persoane care ar dori sa sterg vreun alt post. Fiti sinceri.