I would like to thank the Academy…

Trupa Aievea a cantat joi la Green Hours.

Canalia a fost intamplator acolo. Dupa ce a mancat constiincios o caserola cu heringi afumati, a ascultat cu multa placere trupa, mai putin penibilul moment de improvizatie cu nu stiu ce mare artist al poporului care s-a acoperit singur de ridicol, fiind necesar sa fie salvat de solista cand totul parea definitiv pierdut pentru reputatia lui.

Nu-i dau numele, se stie el. Se canta in engleza, decent, fara mult cabotinaj. Se pare ca il cunosc personal pe chitarist, desi nu-mi amintesc foarte bine circumstantele.

Le doresc succes, urmatorul concert e la Iasi.

Canalia se uita ieri cu placere la un film, pentru a afla la final ca e vorba de Jarmusch, un vechi prieten.

E un film vechi, facut in 1991, cu o distributie care mai tarziu a devenit celebra. Sau era celebra, dar nu cine stie ce.

Detalii gasiti aici. Probabil l-ati vazut toti.

Mi-a placut pentru ca te face sa te intrebi ce s-a intamplat cu personajele dupa ce se termina povestea fiecaruia. Taximetristul Roberto Benigni e extrem de roman, chiar vorbeste un fel de romana-italiana.

Leapsa primita de la Liar.

Pe cine ar pimpui Canalia (adica sa le fie proxenet).

M-am decis sa merg pe o varianta ultra-premium. Fetitele au alte calitati decat cele clasice.

1. Elizabeth

Punch-line: O noapte in Turnul Londrei cu Regina. Te tine? Licitatia incepe la 5.000.000 lire sterline.

Pentru cei mai bogati clienti, care doresc prestigiu, calitate deosebita. Magnatii, Trumpii si Gatesii.

2. Irina Margareta Nistor

Cati dintre voi nu ar dori sa auda soaptele toride ale celei care ne-a dominat copilaria, traducand toate casetele cu Rambo? Ea, chiar ea, vocea din video. Tarif standard, 300 RON. Reduceri pentru studenti, elevi, militari in termen.

3. Ioana Maria Vlas

Pentru a ne adresa si pensionarilor si in general sutelor de mii de pagubiti(deci saraci) ai Romaniei, oferim o Ioana Maria Vlas. Vom merge pe volum, tariful standard este de 30 RON.

4. Rodica Stanoiu

Ne adresam unei clientele mai stilate, culte, fine. Absolventi de facultate cu profil juridic sau stiinte politice. Oameni de afaceri, avocati, juristi. Crema. Tarif standard 3000 Euro. Acceptam Visa, Mastercard etc.

5. Andreea Marin

Surpriza!!!!!! Andreea Marin, la senzationalul tarif de 2 RON. Te va face cu siguranta sa plangi. Rezervari online, la Canalia Suprema.

Leapsa o dau mai departe numitilor: Adrian, Criserb si Jeg

Trecand intamplator astazi pe la 10 prin Gradina Cismigiu (retineti: Gradina), Canalia se strecura tiptil pe aleile cele mai umbroase.

Venea dinspre Cercul Militar, unde Vadim pupa un steag, inconjurat de generali si cu spatele la Garda de Onoare. Traficul fusese oprit, niste jandarmi interogand prin sondaj cate o domnisoara unde merge, cu ce se ocupa, sau ce parere are.

Canaliei ii era cald, situatie agravata si de prezenta lui Vadim. O lua incetisor pe mijlocul Bulevardului Elisabeta, pustiu, torid si marginit de sedimente de afise. Vazu toneta din fata intrarii in Gradina, se bucura, era salvat.

Avand un auz remarcabil, Canalia nu putu sa nu auda cateva fraze, in trecerea prin Cismigiu.

Un tanar, asezat pe banca, dotat cu telefon, agenda si pix spunea: “Eu pot sa vorbesc cu domnul Andreescu? Buna ziua. Ma numesc …. si suntem de la firma”. Accent dur moldovenesc. Folosirea prenumelui personal in mod corect, dar inutil, urmata de dezacord grav. Nu dezacordul m-a deranjat sau mirat. Pronumele. De unde? Cum a invatat romaneste? E limba materna? E rus? E agent de vanzari, clar. Sau ceva. Gen… (ca sa ma inspir si eu din filmul ala romanesc). Sau e din dorinta de a fi mai politicos?

La naiba, isi zise Canalia, trebuie sa invat limba rusa, nu mai merge asa!

Pe o alta banca, doua pensionare standard: “…. si stateau, domnule, pe acoperisul fabricii. Ca era mai cald”. Cine? Porumbei? Cum adica mai cald? Si de ce sa vrei sa stai la cald cand e cald? Era mai frig inauntru?

O a treia pensionara, insa nu standard, ci cu sosoni de casa grosi, se baga in discutie de pe o banca adiacenta: “Si stiti cine mai statea pe acoperis?”.

Doamne, is spuse Canalia. Uite cum trec mai departe si nu aflu ceea ce e probabil cea mai formidabila povestire spusa vreodata in Cosmigiu. Ce poate sta pe acoperis, fiind mai cald? Si MAI CINE poate sta acolo, fie ca era mai cald, fie ca era altfel?

Aceste lucruri Canalia nu le va afla niciodata, pentru ca merse mai departe… si trecu pe langa o banca unde sedeau intr-o pozitie conspirativa doua doamne, la vreo 40 de ani.

Prima doamna: Si atunci, au venit aia…

A doua doamna: Comunistii…

Prim: Nu…

Dar cine, cine? Pentru numele lui dumnezeu! Cine ar mai fi putut sa vina, in afara de comunisti? Voi stiti sa mai fi venit cineva? Si de ce vorbeau in semi-soapta? De ce conspirau?

Nici asta nu va afla Canalia niciodata, pentru ca isi continua drumul, serpuind pe cele mai umbroase alei.

Langa locul de joaca al copiilor, o fetita desculta alerga dupa o minge mare, taindu-i calea Canaliei, care intarzie un pas, suficient pentru a prinde din zbor cateva cuvinte rostite de o voce de bunica: “Si n-avea nimica pe ea…”

Cine? Cine, domnule, se intreba Canalia, in  timp ce iesea din marea Gradina a lui Dumnezeu, numita Cismigiu.

Recomand cu caldura.

Scrisa de Bourdain, nenea ala cu emisiunea No Reservations, care a venit si in Romania si un gunoi de portar de la Curtea Veche i-a cerut 10 euro pe metru patrat ca sa-l lase sa filmeze. Ca asa e in Romania.

Apoi, dupa ce a comentat numeroasele incidente triste din glorioasa noastra patrie, a ajuns si sa fie injurat pe blogul propriu. De catre romani, evident. Aceiasi care ma injura si pe mine pe Times, probabil. Cacastrofa Romania.

Bourdain e bucatar sef. Cartea e superba. Cititi!

Ieri a fost ziua lui, spuneti-i la multi ani!

Vacanta in insula a fost plina de oportunitati foto, dupa cum veti vedea in continuare.

Trebuie sa mentionez ca toate drepturile de autor pentru pictorialele care urmeaza sunt detinute de Canalia&Co.

In primul rand, pentru comunitatea gay.

Apoi, cu dedicatie speciala pentru cocalari.com. As dori sa se organizeze un fel de concurs pentru cel mai cocalar cocalar, fiind convins ca am sanse mari la titlu cu aceasta ipostaza.

Pentru baietii nostri din teatrele de operatii din Afghanistan si Iraq, o ipostaza demna, sobra, tacuta. Aproape mortuara.

Canalia spera sa primeasca un Premiu Nobel, deoarece este si intotdeauna a fost pentru paie.

O alta fantezie de-a Canaliei e sa devina marinar. Iata-l aici, demn, flexat.

Si acum, intr-o nota mai serioasa, voi prezenta cateva atractii ale insulei Zakynthos

Iata un ciulin (nu sunt sigur daca e ciulin).

Un apus de soare. Bineinteles, magic.

Insula, panorama cu partea campioasa.

Venetienii au fost peste tot, infiintand bordeluri, cetati si porturi. Canalia a descoperit si in Zakynthos o Venetie, scrisa cu B.

Iata ca e randul lui Piraeus Bank sa beneficieze de un PR de calitate de la phisheri. N-arata rau pagina.

Eyes on the goddamn striped wall. Breathe, bitch! One, two, pause. Inhale. Exhale. Get a grip. Keep it together! Yes, of course you can do it. I guess. Can’t promise you anything. In fact, no. Not really. See? You can’t do it. Here we go.

Just let go.

Remember the ride to the top of the mountain, when you decided you were already dead, just in case the cable car plummeted into the abyss? Be dead now.

All those take-offs and landings, some on September 11, some on Friday 13? Dead then as well, just in case reality actually smacked a hard one upside your head. Or maybe two.

No whys, no how-comes, no more conscientious synapse-building, no more toying with notions untill drool builds up in the corner of your lips.

Unfortunately, there isn’t a single muscle in the human organism that can constrict tear ducts. Clenching fists, teeth, flexing every muscle you got just won’t help.

Exits unavailable at the moment. Lifejacket not found. Oxygen mask not present. You should have let go previously. Can’t afford to just die like that, suddenly, without prior acceptance, because beyond convulsions lies a sea of uncertainty and, more dangerously, the urge to efface all memories, all notions, the entire ensemble that constitutes one’s life.

Depression. Outstanding!

Scriu ascultand Debussy. Precizez asta pentru a va fi mai usor sa calculati magnitudinea reala a virulentei, redusa de Clair de Lune.

Aproape ca stric imaginea imaculata a blogului. Poate de la prea multa cafea, poate de la pofta de mancare, poate de la lipsa insuportabila a unui lucru imens si albastru, numit Mediterana.

Divaghez cu buna stiinta, transformand acest post intr-unul tipic blogurilor de dama. Nu feminine.

Intrebat de toti colegii cum a fost, ce-am facut, ce-am vazut si cat m-a costat, nu m-am putut impiedica sa nu observ ca o dadeam mereu in ideea de “romanii e de cacao”. Nu am intrat in prea multe detalii in postul precedent, limitandu-ma la a insinua doar anumite caracteristici antropologice care, intamplator sau nu, imi revin cu obstinenta in minte atunci cand reflectez asupra interactiunilor cu conationalii mei.

Si uite-asa, m-am stresat de unul singur, desi ziua incepuse cu semne prevestitoare suficient de elocvente incat sa fi decis mai bine sa ma bag in pat si sa ma culc la loc decat sa ma indrept spre birou.

E stresant pur si simplu sa fii in Romania. Sa traiesti aici, stiind ca la un metru de tine trec cei mai horifici mutanti ai planetei. Printre care si eu, cu siguranta. Eu romanul.

Stiu ca sunt aproape de verbalizari de genul: “Domnilor, inteleg fascismul, inteleg miscarea legionara, dar toti astia au fost niste diletanti. Eu, in schimb… din radacina, domnilor. Din radacina as starpi…” si asa mai departe.

Poate de la cafea si de la absenta Mediteranei. Poate de la caldura, de la inutilitatea existentei intr-o hazna numita Romania, de la previzibilul obtuzitatii si mitocaniei strazii bucurestene.

Din fericire mi-e usor sa gandesc, sa vorbesc si sa scriu intr-o alta limba decat romana, incercand cat de cat sa uit, sa sper, sa visez. Sa ma delimitez putintel.

Snob, ingamfat, un roman ca oricare altii, care arunca chistoace pe jos si tine lectii de civilizatie, ziceti-mi ce vreti.

E previzibil ca atunci cand vrei sa iesi de pe scaunul tau din avion romanii care vin din spate sa nu te lase, ci sa se ingramadeasca peste tine, desi daca intri primul in autobuzul care te duce la aeroport vei iesi cel mai probabil ultimul. Dar…

Si atunci, a rosti cu voce tare fraze de genul “haide, iesi acum, ca nesimtitii astia nu or sa ne lase sa iesim, or sa se ingramadeasca” mai constituie un tabu? Mai insulti pe cineva? Jignesti vreun sentiment?

Ar trebui sa ai retineri in a preciza in detalii suprarealiste comportamentul cel mai probabil al romanilor? In a spune raspicat: acest nesimtit va insfaca bagajul constient ca al meu sta deasupra si se va prabusi, iar eu sunt chiar langa el si tocmai i-am spus: da-mi voie, te rog, sa-l iau eu pe-al meu, e asta de-aici, de deasupra?

Probabil intreaga lamentatie e inutila, iar singura mea dilema e daca sa public sau nu, si in niciun caz daca sa-mi reanalizez pozitia in vreun fel.

Solutii, concluzii? Recomand Debussy. Sau Suedia.

Zakynthos, sau Zante pentru cunoscatori, are multe drumuri nationale, desi niciunul nu are vreo corespondenta spre continent, chestie absolut evidenta, fiind vorba aici despre o insula, motiv pentru care nici nu trebuia probabil sa mentionez acest lucru absolut stupid.

Zante are o parte munt-oasa si o parte campi-oasa.

Pe partea muntoasa sunt doar cateva plaje, cea mai spectaculara fiind Porto Roxa, unde nu se poate inota, sau cel putin Canalia nu poate, datorita pericolului de a fi zdrobit violent de stanci. In schimb, se poate admira apusul, se poate analiza inaltimea valurilor sau viteza curentului, contempland in acelasi timp modalitatea prin care te poti intoarce, serpentinele fiind in stare sa-l intimideze chiar si pe Sebastian Loeb.

O alta asa-zisa plaja de pe partea muntoasa este Limnionas, unde novicii nu pot intra in apa prea usor. Lipseste nisipul, lipseste panta lina, locul fiind de fapt un golfulet adanc si ingust, cu stanci pe ambele parti. Interesant pentru cei care vor sa se arunce in apa de la vreo doi metri inaltime.

Tot pe partea muntoasa e si Capul Keri, in sud, unde se gaseste cel mai mare steag al Greciei din lume, sau cel mai mare steag din lume, intamplator al Greciei. A fost construit in China si adus cu vaporul. Sau cu o barja, conform unor teorii alternative emise de un iepur, acelasi care se declara convins ca stalpul are intr-adevar 50 de metri inaltime, desi se vedea clar un fel de prelungitor atarnand de catargul principal.

In nordul partii muntoase se remarca satul Volimes, unde un covor facut de cooperativa locala de productie fu achizitionat la inimaginabilul pret de 13 euro, redus de la 15.

Extremitatea nordica e salbatica, plina de tufe cu spini, cimbru salbatic, cariere de piatra si garduri din piatra, totul presarat cu pietre, stanci, bolovani, pietris, pietricele, pietroaie si in general multe roci asemanatoare pana la identitate cu pietrele.

De la Capul Skinari (nordul cel mai de nord) se vede in toata splendoarea ei insula Kefalonia, pe care Canalia o tot confunda cu Muntele Olimp, intrebandu-se cum de credeau grecii ca pot trai zeii pe-acolo, din moment ce locul e foarte accesibil si probabil niciun grec nu a dat peste Zeus in timp ce poza in diverse ipostaze: ba taurul care a rusinat-o pe Europa, ba lebada care a batjocorit-o pe Leda.

In Anafonitria, o localitate din nordul insulei, Canalia si Iepurul intalnira un soi de chelner/proprietar al unei taverne, care le oferi o imagine succinta a naturii businessului turistic din Zakynthos.

Omul se aseza la masa langa noi. Niciodata n-a mai fost Canalia atat de speriat de un chelner, nici macar in Romania, la cel mai acut birt, unde se intampla sa mai fie strafulgerat de un iz de transpiratie, halena sau fungi intradigitali.

Firzt, do you zpeeak a lit-tle englees, o a lit-tle grik?

English.

Woould zoo like to try zomething from ze grill? We-ghi have fres saganaki, fres suvlaki, fres zatziki, olives, nice, local.

Si asa mai departe. Totul era nice, fresh, local.

Sa fi cerut un ananas, tot local ar fi fost. O marmota de Mongolia? Very fresh, local.

Pentru Canalia o revelatie culinara fu caracatita in otet. De departe cea mai buna oferta a insulei o veti gasi la Taverna Levante, pe strada principala din Alykanas.

Transportul e asigurat de autobuze, Canalia si Iepurul observand multe statii prin toata insula, din Matizul Topless (cu acoperis retractabil) pe care il inchiriara cu 26 de Euro pe zi. Multumim Christian Tour pentru fantastica lor propunere de a inchiria de la Xeno cu 30 Euro pe zi, la super-oferta, un Matiz fara acoperis retractabil.

Sfat: nu luati in considerare sfaturile agentiei care v-a vandut biletele.

Hotelul era modest, situat in ceea ce Canalia numeste Little Romany, un sector al insulei plin de romani, dotat chiar si cu un bar propriu, unde se transmite incontinuu pe o plasma Realitatea TV, pe terasa.

Foarte multi romani nici macar nu ies din Little Romany, multumindu-se cu piscina generoasa, cu terasa dotata cu familiarele scaune de plastic, televizorul dat pe meciurile nationalei.

Micul dejun, extrem de variat, in sensul ca baconul prajit a fost bine alternat cu crenvurstiul prajit si cu o chiftea uleioasa, a fost permanent insotit de un suc format din 10% portocale si 90% apa, un ness frecat romaneste si o salata veche de doua zile si moale, ideala pentru pensionarii cu proteza dentara.

Chelnerita, o tiganca romanca, a fost agasata de Ovidiu, un roman trist, care venise in concediu cu prietena si cu tatal lui octogenar.

Foarte dragute au fost soparlele care se adunau pe zidurile hotelului, atrase de lumina si de tantari. Desi initial credeam ca zonele din jurul becurilor aprinse sunt un fel de discoteci de soparle, mai tarziu ne-am dat seama ca erau de fapt niste restaurante, unde soparlele serveau very nice, fresh, local tantari, from ze grill.

Pentru cei pasionati de baloane cu heliu, acestea sunt vandute in Alykanas de niste tigani greci. Achizitionarea unui delfin roz fu o prioritate pentru Canalia si Iepuru, bietul animal fiind eliberat in ultima seara de langa piscina hotelului, din dorinta de a le oferi celor din turnul de control al aeroportului cateva momente de neuitat, senzationalul lipsind cu desavarsire din insula.

Partea campioasa a insulei e dominata de densitatea fenomenala a drumurilor, absolut toti locuitorii fiind cu siguranta adeptii peripatetismului, filosofand incontinuu: daca o iau pe asta nu vad nimic, dar ajung mai repede, daca o iau pe asta merg mai incet, dar consum mai putin, daca o iau pe asta fac tot atat timp, fiind paralel cu celalalt, dar asfaltul e de o culoare mai deschisa, mai placuta, mai fresh, mai local.

Capitala insulei e Zante Town, dotata cu ruine pe un deal, cu zeci de terase, taverne, magazine de kitsch, port, cateva strazi cu sens unic si multe strazi pustii, inchise circulatiei sau atat de neinteresante incat nici macar locuitorii nu trec pe acolo.

In sud sunt cateva plaje unde vin testoasele sa-si depuna ouale, dupa care se duc in Laganas la discoteca.

Recomandari: in mod clar nordul si vestul insulei, indeosebi capul Keri, Porto Vromi si golful Exo Chora (nu mai stiu cum se numeste localitatea, dar privelistea face toti banii).

Ar mai fi plaja Gerakari, unde Iepurul a facut primi pasi in arta inotului, si plajele din Golful Alykes, unde Iepurul a descoperit ca poate inota cu Snorkle, apoi si fara Snorkle.

Ar mai fi de mentionat restaurantele chinese/indian, iepurele cu cepe mici, minigolf, desavarsita lipsa a politistilor, excursiile cu barci cu fundul de sticla.

Si, daca ati reusit sa va imaginati deja cum arata insula, adaugati maslini oriunde e posibil si imaginea e completa.

Detalii aleatorii: Otopeni e un aeroport decent, insa e mai mereu plin de romani. Aeroportul din Zakynthos pare nou-nout si, foarte important, se poate fuma in interior, la etaj.

Romanii sunt o specie rara, care ar trebui pastrata intacta, neafectata de mediul exterior, intr-un fel de rezervatie a planetei. Nu pentru ca ar fi pe cale de disparitie, ci pentru ca mai tarziu vor reprezenta probabil un uluitor material de studiu pentru antropologi.

Maine, vineri 13, ma voi imbarca intr-un charter Aegean Airlines, care ma va depune 2 ore mai tarziu in Zakynthos, Insh’Allah.

Detalii veti gasi aici.

Mi-am pregatit deja bagajul si mai am doar de cumparat un slip care sa-mi vina, monstruozitatea pe care o am acum provenind din ceea ce eu numesc “Epoca de grasime”.

Printre lucrurile pe care a trebuit sa le fac inainte de a pleca a fost si scrisul a suficiente articole pentru o saptamana, chestie care m-a cam epuizat nervos.

Abia acum am timp sa studiez cu adevarat ce are insula de oferit. Pana ma intorc delectati-va cu times.ro.

Recordul personal de 13 articole scrise intr-o zi fu spulberat astazi de Canalia, care reusi sa scrie 15 si ar mai fi scris poate si altele, numai ca si-ar fi subminat singur viitoarele tentative de a-si dobora propriile recorduri.

Epuizat mintal, amuzant de 15 ori, Canalia bau un lapte rece si asculta diverse balosenii muzicale pe YouTube.

Apoi, simtindu-se ca un mic Salieri,  il suna pe Jeg sa-l felicite pentru insemnarea de azi, dar mai ales pentru poze.

Fotbalul este de departe cea mai importanta inventie a omenirii, surclasand net roata, focul, internetul sau prezervativul.

De aceea, romanii, care au fost din cele mai vechi timpuri o natiune deschisa la tot ce reprezinta nou (primind cu bratele si picioarele desfacute toate popoarele migratoare posibile), au facut din fotbal o adevarata religie.

Oamenii cred in Goian mai mult decat in Fecioara Maria (care fie vorba intre noi nici nu merita vreo atentie din partea unui popor atat de profund antisemit).

Pentru a vedea un meci de fotbal, romanii se inghesuie in intersectii, blocandu-le, blocandu-si astfel sansa de a ajunge la timp. Fanatismul nu se manifesta doar pe stadion si, de asemenea, nu se manifesta doar sub forma prostiei simple, ci si sub forma prostiei complexe, cel mai inalt stadiu de inteligenta al poporului roman.

Inchei aici pentru ca inca nu am renuntat la cetatenia romana, deci nu imi permit sa fiu atat de virulent, lipsindu-mi autoritatea morala de a critica.

După cum bine observaţi probabil, Canalia a început să scrie cu diacritice. Pentru cei care nu au fost elevi decât de la începutul secolului XXI încoace, diacriticele sunt acele litere cu căciuli (pileati) sau cu cu codiţe (comati).

Deşi în general evită să spună cuiva că e răcit cobză pentru a evita eventuala deschidere a unui subiect legat de Tudor Gheorghe, Canalia trebuie totuşi să o facă uneori. De obicei pentru a confirma faptul că nu e supărat, nu e prost dispus, e doar… răcit cobză.

Colegul Adrian îmi şopteşte să scriu fiecare post într-o limbă diferită. What a stupid ideea!

“Istoria grăsimii în secolul XX”, “Mai multă transparenţă pentru graşi”, “Graşii în istorie”, toate aceste titluri fură ticluite aseară de Canalia, pe lângă maxima: “Secolul XXI va fi gras sau nu va fi deloc”.

Într-un acces de autocompătimire, decise că victimele Holocaustului ar trebui să o lase mai moale cu plânsetele, pentru ca au fost doar 3-4 ani la dietă, pe când Canalia a fost aproape toată viaţa un gras la dietă, deci cu atât mai rău.

Decis să înfiinţeze o Fundaţie a Transparenţei pentru Graşi, care să se ocupe exclusiv de soarta acestora, Canalia bău două ape plate la Motoare în compania amicilor săi Perfi si Liar, care i-au promis solemn să-l ia cu ei în oraş, Canalia neavând prieteni băieţi, din indolenţă probabil.

Pentru un gras, tentaţia de a mânca echivalează cu tentaţia slabilor de a respira, de a procrea, de a trăi în general.

Aşa ar incepe Canalia “Teoria Generala a Graşilor”, dacă o va scrie vreodată. Şi ar continua spunând că graşii sunt printre cele mai transparente persoane.

Transparent fu şi Canalia aseară, când îl sună pe Liar să-l invite în oraş, precizându-i totuşi că nu e homosexual.

Vinovat de furt de amici, Canalia îşi asumă crimele, complăcându-se într-o viaţă palpitantă, transparentă.

Am fost acuzat recent de Victor Ciutacu (nu fata in fata, pentru ca n-a avut tupeu, ci prin intermediul prietenului comun Jeg) ca manipulez alegerile.

Se pare ca un recent articol al meu a avut un asemenea impact incat prin anumite sectii de votare li s-a precizat alegatorilor ca Sorin Oprescu s-a retras din campanie.

De aceea scriu azi despre candidatul minciunian.

Adevarat va spun voua!
Toti candidatii ar fi trebuit lapidati numai pentru tupeul de care au dat dovada in campania electorala. Timp de 4 ani, daca ai vrea sa vorbesti personal cu primarul despre ceva ti s-ar inchide usa in nas de 365X4+1 ori. In campanie insa, candidatii vin pe strada ta. Iti dau telefoane, te imbratiseaza, iti mangaie copilul pe crestet. Te iubesc. Te vor.

I-am promis lui Ciutacu sa manipulez si alegatorii lui Blaga, pentru a fi echidistant. O voi face.

Dar astazi ne vom ocupa de Oprescu.

Ceea ce am sesizat eu la Oprescu e ca nu e lucid. Nu e un om sanatos la cap. O da numai in baliverne, in anecdote si in bancuri cu doctori.

Are propriile sale legende. A operat politicieni, i-a vazut dezbracati, le-a vazut ficatii la microscop, adica stie foarte bine ce inseamna politica.

A condus vreo doua spitale, iar asistentele il adulau ca niste caini credinciosi. Din punctul asta de vedere Sorin Oprescu e norocos, pentru ca va fi probabil bine ingrijit cand va fi batran si neputincios.

Mi-e absolut indiferent cine iese primar in Bucuresti si ii deplang pe bietii cetateni ca vor continua sa fie abuzati, fie de un Buldog marioneta, fie de un chirurg prieten la catarama cu Ion Iliescu.

Toti candidatii v-au pupat in fund, doar-doar i-ati vota, dandu-le posibilitatea de a fura 4 ani de acum incolo. Bordurile lui Videanu sunt acum la vedere in tot orasul. Totul e pe fata.

Toti v-ar scuipa drept in ochi imediat dupa ce ar fi investiti in functie. Ca alegator, de asta ar trebui sa fii constient in primul rand.

Niciun candidat nu reprezinta un interes de mai bine. Nici Oprescu. Asta trebuie spus raspicat.

Celalalt lucru care trebuie spus pana la urma e urmatorul:

-pana cand constructiile lui Costanda din parcul Bordei (si altele de acest gen) nu vor incepe sa arda in mod misterios

-pana cand indivizii ca Becali, Nastase, Ion Iliescu si alti sute si mii de infractori nu vor fi incarcerati

-pana cand seful statului nu va fi demis pentru comiterea infractiunii de furt calificat

-pana cand averile facute de toti acesti aroganti dupa ‘89 nu vor fi confiscate

noi romanii vom ramane niste lichele care merita sa fie furate, mintite si scuipate in ochi.