O saga politista

Azi-noapte, pe ritmuri de jazz tiganesc, Canalia termina de citit enormul roman Cel care cheama ecoul (The Echo Maker), scris de Richard Powers si tradus de Iulia Gorzo.

- E ca un roman politist foarte lung, ii explica el Iepurului

- Un roman politist fluviu, spuse Iepurul

- Da. Exact. Mai mult. O saga politista, completa Canalia, fericit ca a gasit o noua formulare.

E despre creiere, sine, constiinta, cocori, America. Da, e cu America.

Nu merita, sincer. Nu-l cititi, nu are sens. Singurele chestii care au farmec sunt descrierile de caz, niste aberatii neurologice.

Pe langa asta mai e si o poveste semi-politista, cu mistere si fel de fel de aberatii, consortii, apa, cocori, lebede.

Traducerea cica ar fi buna, conform Iepurului, reflectand atat ipostazele lingvistice americane ale momentului, cat si ipostazele lingvistice romanesti. Traducerea in sine cica are valoare, constituind un document prin care se pot trage concluzii asupra perioadei in care a fost facuta. Nuantele de vocabular, expresiile.

A luat National Book Award in 2006 si a fost finalist la Pulitzer. Ceea ce spune multe despre nivelul literaturii americane. Cum bine au sesizat si membrii Comitetului Nobel, sau cum s-o numi chestia aia din Stockholm care imparte milioane in stanga si-n dreapta.

Per total, m-a facut doar sa-mi doresc sa am in fata varianta in engleza, pentru ca traducerea iti sugera atat de bine textul initial, incat devenea obositor. Practic citeam in romana si instantaneu aveam si varianta in engleza, cu nuantele colocviale specifice.

Canalia citeste

Nu va lasiti pacaliti de stupiditatea micii Canalii, care va arunca in ochi perdele de fum ironice.
De o saptamana a dat gata peste 1600 de pagini.

Canalia nu e un bou, cu toate ca e in zodia taurului si unele persoane inclina spre a-l considera aidoma unei bovine placide, care isi adora jugul lustruit din greu cu propria coama.

Nu e probabil intamplator ca dupa intoarcerea  din Franta, Canalia s-a apucat sa studieze marele popor nesimtit francez. Si ce poate reflecta mai plenar atributele nationale ale francezului decat un corsican?

E vorba de Napoleon, a carui biografie (o varianta scurta, de doar 1400 de pagini) l-a tinut treaz pe Canalia de-a lungul unei captivitati in bucatarie care dura cateva seri.

Biografia Canaliei l-ar fi tinut cu siguranta treaz pe Napoleon mai multe seri de-a lungul captivitatii acestuia in insula sfanta elena. Omul se plictisea.

Interesant, exclama canalia dupa ce termina cate un capitol. E noua lui expresie preferata, dintr-un lung sir de exclamatii care s-au perindat de-a lungul anilor, intrand succesiv in gratiile Canaliei.

Pentru a veni in sprijinul istoricilor care le vor documentaria, mentionam aici ca totul a inceput pe la 20 de ani, cand Canalia a inceput sa spuna “Dumnezeule!”, fapt remarcat de contemporanii cu inclinatii neo-protestante, care vedeau in aceasta o iminenta convertire.

“Interesant” e atat neutru cat si expansiv, sau, dimpotriva, retinut. Interesant e un rahat de caine de pe cheiul Garonnei, interesant e pieptul de rata (avec son chutney et ses pommes frittes), dar si chelnerul imbecil si arogant, care, placandu-i mai mult sa se prefaca a nu intelege franceza clientilor, refuza un bacsis onorabil. Interesant? Bien sur!

Ascultand incontinuu “human”, cantecul domnilor Killers, Canalia redacteaza aceste cuvinte nemuritoare avand in picioare o pereche de sosete de lana, cu siguranta sursa simpaticei si durduliei inspiratii de care profita si pe care o munceste in toate felurile, pana la compromitere si pangarire definitiva. Iata o fraza pe care Jeg (singurul scriitor roman cu care Canalia catadicseste a se infrunta) o citeste zambind, cedand primului impuls al invidiei, doborat de complicitatea care insufleteste marii creatori.

Daca nu ar citi, Canalia ar fi doar o canalie. Nici nu ar avea blog, iar voi nu ati exista. Grasimea e cel mai bun prieten al lecturii, insa Canalia rezista, umbland cu grija pe muchia ascutita a echilibrului dintre intelect si fizic.

Un Phoenix modern, Canalia renaste nu din propria cenusa, ci din propria grasime. Aici, Jeg, nemaiputandu-si stavili lacrimile, il suna pe acela care preia nonsalant sceptrul generatiei, pentru a-l asigura inca o data de netarmurita sa dragoste, practic filiala, in ciuda diferentei infime de varsta.

In acest rastimp de fulgeratoare lecturi, Canalia continua si seria romanelor interesante (iata) scrise de un eglez care locuieste la Paris. “A year in the merde” si “Merde happens”. Urmeaza “Talk to the snail”, carte pe care, se pare, trebuie sa o citeasca in prealabil oricine vrea sa calatoreasca in Franta. Canalia o va citi abia acum, la intoarcere, si are puternice banuieli in privinta continutului.

Merde happens e mai precis despre o calatorie in America si Canalia a gasit-o intr-o librarie din aeroportul din Bordeaux. Probabil ca nu intamplator celelalte doua volume lipseau, iar lungul oprobriu adus natiunii cretine americane se gasea in mai multe teancuri. Interesant.

Iepurul, insarcinat cu programul de lecturi al concubinului sau Canalia, sustine ca urmeaza memoriile de razboi ale lui De Gaulle, un alt francez. Poate nu intamplator, cunoscandu-se pasiunea impartasita a Iepurului pentru tot ce tine de Franta, precadere avand gastronomia, singura arta care nu ramane, cum declara raspicat unul din unchii Canaliei.

Conform teoriei solide a unchiului, in excursii Canalia si Iepurul se reped asupra restaurantelor, nicidecum in muzee, pentru ca celelalte arte mai pot astepta.

Rationamentul de final a fost cenzurat, datorita dezgustului pe care l-ar fi creat, dar si pentru a preveni o manifestatie spontana de adulatie, care ar fi nelinistit autoritatile.

Mandrie si simtire, ratiune si prejudecata

Celebrele romane ale doamnei Jane Austen, Mandrie si Prejudecata, respectiv Ratiune si Simtire, citite, rascitite si ecranizate, transpuse in piese de teatru, in cuplete radiofonice, interpretate de Stela si Arsinel pe marile scene ale provinciei, raman undeva in coltul gandirii Canaliei cand spune tare si raspicat ca Simone de Beauvoir avea dreptate cand spunea ca femeile nu au contribuit cu nimic la progresul omenirii, din punct de vedere artistic, tehnic, stiintific, ci doar din punt de vedere demografic.

Sunt aceste romane un contraexemplu? Reprezinta ele o realizare a femeilor? Si daca da, de ce s-a oprit Jane Austen aici?

De ce nu a scris si

Mandrie si Simtire,

Mandrie si Ratiune,

Simtire si Prejudecata,

Ratiune si Prejudecata?

Si, pentru ca tot a descoperit niste idei (dumneaei scriind romane de idei) atat de fabuloase si atat de apetisante pentru cel de-al doilea sex, de ce nu a scris inclusiv:

Mandrie si Mandrie,

Simtire si Simtire,

Ratiune si Ratiune,

Prejudecata si Prejudecata?

Pentru ca ar fi putut. Insa a ales probabil sa nu o faca, din modestie.

Eu, in locul doamnei Jane Austen, beneficiind de atat de mult timp liber (as fi fost desigur o casnica gravida de 1.6 ori pe an), as fi mers mult mai departe.

As fi produs toate titlurile de mai sus plus cateva.

Voi da numai cateva exemple.

Mandrie, prejudecata si simtire.

Mandrie, prejudecata si ratiune.

Mandrie, ratiune si simtire.

Prejudecata, ratiune si simtire.

Toate aceste titluri ar fi devenit probabil best-sellere instantaneu. De ce s-a oprit Jane Austen aici?

De ce nu a mai scris si:

Mandrie, simtire si mandrie

Mandrie, ratiune si mandrie

Prejudecata, simtire si prejudecata

Prejudecata, ratiune si prejudecata

Simtire, mandrie si simtire

Simtire, prejudecata si simtire

Ratiune, mandrie si ratiune

Ratiune, prejudecata si ratiune

Oare sa nu se incurce? Sa nu fie prea multe, sa nu fie prea greu sa vada ce combinatii au fost scrise deja?

In acest caz, daca tot a vrut sa simplifice, de ce nu a scris Jane Austen una din variantele:

Mandrie, Prejudecata, Ratiune si Simtire?

Mandrie, Prejudecata, Simtire si Ratiune

Mandrie, Ratiune, Simtire si Prejudecata

Mandrie, Ratiune, Prejudecata si Simtire

si asa mai departe*

*(din lipsa de spatiu pe serverele WordPress, nu putem publica lista completa a operelor pe care le-ar fi putut produce Jane Austen, pe baza acelorasi 4 idei, insa intr-o modalitate mult mai simpla).

Canalia lipsita de concentrare

Pentru ca in sediu se afla niste oameni care spun ca ne uitam la ei ca la niste animale, concentrarea la ceea ce e imperios necesar lipseste cu desavarsire.

De aceea, Canalia se aseza confortabil pe canapea, contempland ideea ce a scrie o carte. Va fi cu siguranta cea mai amuzanta carte din istoria literaturii romane, iar primul capitol va avea 34 de pagini, tratand viata si opera Canaliei.

Intre timp, Canalia intra in atmosfera uitandu-se la Pavarotti and friends.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.