In asteptarea dezastrului

Adrian, colegul de apartament(si prietenul imaginar in carne si oase al lui Criserb) s-a dus sa ne taie cablul. Ne-a zis ca poate ne salveaza netul. Taie cablul in sensul ca taie serviciul de cablu pentru toti abonatii din Bucuresti. He can do that, apparently.

Asa ca trebuie sa scriu rapid, ca poate imi taie si netul.

Weekendul asta a fost o mare asteptare. Sambata am asteptat, duminica am asteptat. Evident, mi s-a luat sa tot astept si am plecat. Si sambata, si duminica.  Ce asteptam…nici nu conteaza. Oricum, am asteptat destul. Adica suficient cat sa redevin lucid si sa iau o decizie cat de cat rationala. E bine sa fiu din nou eu insumi, cu toate riscurile inerente.  Nu are sens sa mai incerc sa las la o parte parti din mine la care tin sau de care sunt mandru.

Am reusit sa dorm o ora (si un pic) in singurul loc pe care il pot numi momentan “acasa”, desi nici nu am dreptul sa ma refer astfel la locul respectiv.

A urmat inca o seara tipica, ture pe Magheru, MacDrive-ul din Buzesti, dus acasa pe Lexya, stat in dreapta cu senzatia placuta de: “just drive into a goddamn wall. I don’t give a shit”.

Momente deosebite: tipul care isi taia venele la semafor in Unirii cu niste gesturi de “fara numar, fara numar, fara numar” (nu l-am vazut, dar l-a vazut Criserb), cuplul din masina din spatele nostru la coada la Mac(erau in plina actiune-eufemism clasic din marele limbaj de lemn romanesc), umilintele casual pe care le-am inghitit calm si detasat. Cand te autodenumesti Canalia, totul e permis celor din jur, ca o forma de aparare. Eu voi spune lucrurilor pe nume, fara jena, fara sa menajez. De aceea oamenilor cu care interactionez “in persona” li se pare imperios necesar sa atace din rasputeri, lucru care ma amuza. Guys…you’re shooting a ghost.

(Prietenul imaginar) ne-a taiat si cablul si netul. Probabil netul l-a taiat inadins sa ne enerveze. Cand ajunge acasa ii dam cu o punga de apa in cap)

Azi nu am primit decat un singur sfat bun, care din pacate nu poate fi pus in aplicare inca. Alanis Morisette? It’s a good advice that you just can’t take…and who would have thought it figures….

 

4 Responses

  1. faceti ce faceti si tot scrieti de mine pe blog-urile voastre :))
    dar de terasa cu frappe-uri bune nu zici nimik? de Krista care a facut caterinka de tine si ai crezut tu ca e medic? ;))
    am dormit 3 ore si sunt fresh!
    o zi deosebit de frumoasa😀
    P.S. Nu mai astepta atat, lucrurile bune vin cand te astepti mai putin

  2. Hm! Asa e, noi de-aia ne intalnim cu tine, sa avem ce scrie pe bloguri.

    Despre Krista…nu numai ca am crezut ca e medic, am crezut ca e medic veterinar, asa cum ati zis voi.

    Lucrurile bune nu prea vin. Sa-mi arati tu unul daca il vezi.

  3. lasa ca nu o sa mai aveti ce scrie 🙂
    nu il vad … dar asta nu ma impiedica sa sper
    take care of you my friend>:D

  4. eu nu ma astept la nimic… si in acelasi timp astept multe … cred ca lucrurile bune vin la aia care merita mai putin…😦 cei care merita mai mult sunt lasati in continuare sa astepte…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: