La piata. In slapi

Trag aer in piept si ies pe usa. Inchid repede. Ma indrept grabit spre iesire. 1 minut. Expir. Inspir. Aproape vanat, ma sprijin de usa de la intrare. In hol miroase a batrani nespalati, descompusi, muribunzi, senili si artagosi. Toti se imbraca gros.

Piata e la 61 de pasi. Nu la 2.

 

La intrare sunt expusi vreo 20 de pepeni gigantici, de cel putin 20 de kilograme fiecare, intr-un echilibru precar. Langa ei, nimeni. Evident, nimeni nu s-ar incumeta sa fure asa ceva. Cat de departe poti sa cari un asemenea pepene? E imens. Nici nu poti sa-l tii.

La pescarie au crapi mari. Mai scumpi decat in Cora, si sunt morti. In Cora sunt vii.

In general, oferta pescariei e penibila. Ies dezgustat, intarind mitul pescariei in care miroase a peste. Dar a ce, ma rog? A lavanda?

Observ ca cineva a spart cartelul rosiilor si preturile au scazut catre 2.5 Ron/kil. Exista totusi si la 4 Ron. Astia sunt membrii cartelului. Eu i-as aresta pe loc. As aresta pe loc si proprietarii tuturor Mercedesurilor crem, pentru ca toata lumea stie ca sunt mafioti. Si daca toata lumea stie…

Pasiunea viscerala, furibunda, pornografica a romanilor pentru carne genereaza cozi la macelarie. Au soric. De ce ma apuc eu de cura de slabire tocmai in aceste momente nepotrivite, cand soricul se lafaie lasciv la macelarie? E moale, bine copt, fara fire de par. Excelent executat. Un adevarat soric romanesc. De porc.

Cred ca e facut loco. Porcul a murit azi, in orice caz. Porcule, esti in piata. Si pe blog.

Pensionarii se leagana incet de la o taraba la alta. Piata e a doua casa pentru ei, prima fiind evident Casa de Pensii. In piata vorbesc tare. La scara blocului vorbesc incet. Chestie subiectiva. Adica legata de subiecte. Sunt convins ca pensionarii au cele mai interesante conversatii. Cred ca discutiile dintr-o cafenea promiscua a Capitalei nu se compara cu o mica sueta de la obisnuita partida de table din fata blocului(promit sa ma infiltrez si eu la una cat de curand-resursele sunt inimaginabile).

Pensionarii au avut experiente care mai de care mai sordide. Noi suntem niste sfinti. Mai ales eu.

Piata e un labirint. Gasesti de toate. Vanzatoarele sunt grasute si zambesc. Eu sunt ferm, nu cedez tentatiei de a cumpara pepeni galbeni de la fatuca simpatica. Are un sortulet rosu, stil “Gospodina”-serie limitata 1983-1984.

Trec mai departe. Fructe exotice. Fornetti. Iar pescaria. M-am ratacit. Nu dau de inteles. Ma prefac ca am o piatra in slap si ma orientez. Sunt aproape de iesire. Cumpar lapte si plec.

61 de pasi. Inspir adanc. Urc. Un minut si 10 secunde. Intru, inchid. Expir. Inspir.

One Response

  1. nice🙂. data viitoare cand ma duc sa iau mere si piersici, osa numar si eu pasii. asa, ca sa stiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: