Canalia la tara

In weekend am fost la parinti si la tara, la bunica mea. Cu Kozo si Alexandra.

Profit de ocazie pentru a va arata casa in care am crescut.

Iata-ma aici pe prispa, ca un taran oarecare, ceea ce eram acum 20 de ani si probabil in multe situatii inca sunt. Sau asa mi se spune.

Florile bunicii si vita de vie. Eu degajat, ca un stapan. Probabil senzatia de “This used to belong to me”. La fereastra din colt am o poza foarte frumoasa, de cand eram mic. Poate o gasesc si v-o arat.

Alexandra, ascunzandu-se de poze.

Kozo, furandu-mi fructele din gradina. Frumusica. Dar musca.🙂

Casa cea noua, neterminata. Ploua si totul era proaspat.

Alexia, cel mai simpatic copil posibil. Fiica lui Iris, pe care am dus-o noi la mare. Detalii la Criserb.

O canalie fioroasa.🙂

Bunica mea. Mamaia. In fotografia din dreapta bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte! Jos e un raft plin cu carti. Cu ele mi-am inceput cariera de cititor.

Mi-as dori si eu un copil ca Alexia.

Ei, v-am zis eu ca va rasfat. Va place la mine la tara?

6 Responses

  1. Super poza numarul 5, aia in care esti pe prispa… felicitari celei care a facut-o… banuiesc ca e vb de kozoo

  2. Da, e vorba de Kozo. Si mie imi place foarte mult. Poza.

  3. daaaaa e foarte frumos la tine la tara!!!! mie-mi place si kozo! si copilu’ binenteles!

  4. Opa Canalia e om ca si noi :))) Are bunica,casa la tara,are ZAMBET !!! Canalia zambeste !?!? Aoleu nu ma asteptam sa vad o Canalie in asa posturi domestice! Huoo🙂 Faci de rusine numele de Canalie :)))

  5. Misto la tara. Unde e, in ce parte a tarii?
    BTW, mi se pare mie sau Canalia s-a imblanzit?

  6. Canalia zambeste… si ce zambet frumos si sincer are cand este in mediul lui… si cam sa nu fii TU INSUTI atunci cand esti inconjurat de asemenea oameni dezinvolti, relaxati, zambitori si mereu pusi pe sotii cum sunt ai lui… Bunicuta lui este cea mai energica bunicuta cu ochii albastri pe care am cunoscut-o vreodata, acum era aici, cu noi.. vorbindu-ne si povestindu-ne, acum disparea pana in camara sa ne mai aduca cate ceva de luat cu noi: lapte, fructe, compoturi, mancare… toata preparata cu mainile ei…
    Am mancat cea mai buna tocanita de rosii ever… iar mama lui ne-a dezmortit de la inceput cand noi, eu si Aleralu incercam sa-i explicam de zor ca tot ce apare pe blog este o inscenare, iar dansa… cu zambetul larg ne spune: ” mai fetelor, eu chiar speram sa fie adevarat!!!” Tatal este asa cum vi l-a descris si Canalia…
    Sunt niste oameni deosebiti pe care ma bucur ca am avut ocazia sa-i cunosc🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: