Nice, fresh, local

Zakynthos, sau Zante pentru cunoscatori, are multe drumuri nationale, desi niciunul nu are vreo corespondenta spre continent, chestie absolut evidenta, fiind vorba aici despre o insula, motiv pentru care nici nu trebuia probabil sa mentionez acest lucru absolut stupid.

Zante are o parte munt-oasa si o parte campi-oasa.

Pe partea muntoasa sunt doar cateva plaje, cea mai spectaculara fiind Porto Roxa, unde nu se poate inota, sau cel putin Canalia nu poate, datorita pericolului de a fi zdrobit violent de stanci. In schimb, se poate admira apusul, se poate analiza inaltimea valurilor sau viteza curentului, contempland in acelasi timp modalitatea prin care te poti intoarce, serpentinele fiind in stare sa-l intimideze chiar si pe Sebastian Loeb.

O alta asa-zisa plaja de pe partea muntoasa este Limnionas, unde novicii nu pot intra in apa prea usor. Lipseste nisipul, lipseste panta lina, locul fiind de fapt un golfulet adanc si ingust, cu stanci pe ambele parti. Interesant pentru cei care vor sa se arunce in apa de la vreo doi metri inaltime.

Tot pe partea muntoasa e si Capul Keri, in sud, unde se gaseste cel mai mare steag al Greciei din lume, sau cel mai mare steag din lume, intamplator al Greciei. A fost construit in China si adus cu vaporul. Sau cu o barja, conform unor teorii alternative emise de un iepur, acelasi care se declara convins ca stalpul are intr-adevar 50 de metri inaltime, desi se vedea clar un fel de prelungitor atarnand de catargul principal.

In nordul partii muntoase se remarca satul Volimes, unde un covor facut de cooperativa locala de productie fu achizitionat la inimaginabilul pret de 13 euro, redus de la 15.

Extremitatea nordica e salbatica, plina de tufe cu spini, cimbru salbatic, cariere de piatra si garduri din piatra, totul presarat cu pietre, stanci, bolovani, pietris, pietricele, pietroaie si in general multe roci asemanatoare pana la identitate cu pietrele.

De la Capul Skinari (nordul cel mai de nord) se vede in toata splendoarea ei insula Kefalonia, pe care Canalia o tot confunda cu Muntele Olimp, intrebandu-se cum de credeau grecii ca pot trai zeii pe-acolo, din moment ce locul e foarte accesibil si probabil niciun grec nu a dat peste Zeus in timp ce poza in diverse ipostaze: ba taurul care a rusinat-o pe Europa, ba lebada care a batjocorit-o pe Leda.

In Anafonitria, o localitate din nordul insulei, Canalia si Iepurul intalnira un soi de chelner/proprietar al unei taverne, care le oferi o imagine succinta a naturii businessului turistic din Zakynthos.

Omul se aseza la masa langa noi. Niciodata n-a mai fost Canalia atat de speriat de un chelner, nici macar in Romania, la cel mai acut birt, unde se intampla sa mai fie strafulgerat de un iz de transpiratie, halena sau fungi intradigitali.

Firzt, do you zpeeak a lit-tle englees, o a lit-tle grik?

English.

Woould zoo like to try zomething from ze grill? We-ghi have fres saganaki, fres suvlaki, fres zatziki, olives, nice, local.

Si asa mai departe. Totul era nice, fresh, local.

Sa fi cerut un ananas, tot local ar fi fost. O marmota de Mongolia? Very fresh, local.

Pentru Canalia o revelatie culinara fu caracatita in otet. De departe cea mai buna oferta a insulei o veti gasi la Taverna Levante, pe strada principala din Alykanas.

Transportul e asigurat de autobuze, Canalia si Iepurul observand multe statii prin toata insula, din Matizul Topless (cu acoperis retractabil) pe care il inchiriara cu 26 de Euro pe zi. Multumim Christian Tour pentru fantastica lor propunere de a inchiria de la Xeno cu 30 Euro pe zi, la super-oferta, un Matiz fara acoperis retractabil.

Sfat: nu luati in considerare sfaturile agentiei care v-a vandut biletele.

Hotelul era modest, situat in ceea ce Canalia numeste Little Romany, un sector al insulei plin de romani, dotat chiar si cu un bar propriu, unde se transmite incontinuu pe o plasma Realitatea TV, pe terasa.

Foarte multi romani nici macar nu ies din Little Romany, multumindu-se cu piscina generoasa, cu terasa dotata cu familiarele scaune de plastic, televizorul dat pe meciurile nationalei.

Micul dejun, extrem de variat, in sensul ca baconul prajit a fost bine alternat cu crenvurstiul prajit si cu o chiftea uleioasa, a fost permanent insotit de un suc format din 10% portocale si 90% apa, un ness frecat romaneste si o salata veche de doua zile si moale, ideala pentru pensionarii cu proteza dentara.

Chelnerita, o tiganca romanca, a fost agasata de Ovidiu, un roman trist, care venise in concediu cu prietena si cu tatal lui octogenar.

Foarte dragute au fost soparlele care se adunau pe zidurile hotelului, atrase de lumina si de tantari. Desi initial credeam ca zonele din jurul becurilor aprinse sunt un fel de discoteci de soparle, mai tarziu ne-am dat seama ca erau de fapt niste restaurante, unde soparlele serveau very nice, fresh, local tantari, from ze grill.

Pentru cei pasionati de baloane cu heliu, acestea sunt vandute in Alykanas de niste tigani greci. Achizitionarea unui delfin roz fu o prioritate pentru Canalia si Iepuru, bietul animal fiind eliberat in ultima seara de langa piscina hotelului, din dorinta de a le oferi celor din turnul de control al aeroportului cateva momente de neuitat, senzationalul lipsind cu desavarsire din insula.

Partea campioasa a insulei e dominata de densitatea fenomenala a drumurilor, absolut toti locuitorii fiind cu siguranta adeptii peripatetismului, filosofand incontinuu: daca o iau pe asta nu vad nimic, dar ajung mai repede, daca o iau pe asta merg mai incet, dar consum mai putin, daca o iau pe asta fac tot atat timp, fiind paralel cu celalalt, dar asfaltul e de o culoare mai deschisa, mai placuta, mai fresh, mai local.

Capitala insulei e Zante Town, dotata cu ruine pe un deal, cu zeci de terase, taverne, magazine de kitsch, port, cateva strazi cu sens unic si multe strazi pustii, inchise circulatiei sau atat de neinteresante incat nici macar locuitorii nu trec pe acolo.

In sud sunt cateva plaje unde vin testoasele sa-si depuna ouale, dupa care se duc in Laganas la discoteca.

Recomandari: in mod clar nordul si vestul insulei, indeosebi capul Keri, Porto Vromi si golful Exo Chora (nu mai stiu cum se numeste localitatea, dar privelistea face toti banii).

Ar mai fi plaja Gerakari, unde Iepurul a facut primi pasi in arta inotului, si plajele din Golful Alykes, unde Iepurul a descoperit ca poate inota cu Snorkle, apoi si fara Snorkle.

Ar mai fi de mentionat restaurantele chinese/indian, iepurele cu cepe mici, minigolf, desavarsita lipsa a politistilor, excursiile cu barci cu fundul de sticla.

Si, daca ati reusit sa va imaginati deja cum arata insula, adaugati maslini oriunde e posibil si imaginea e completa.

Detalii aleatorii: Otopeni e un aeroport decent, insa e mai mereu plin de romani. Aeroportul din Zakynthos pare nou-nout si, foarte important, se poate fuma in interior, la etaj.

Romanii sunt o specie rara, care ar trebui pastrata intacta, neafectata de mediul exterior, intr-un fel de rezervatie a planetei. Nu pentru ca ar fi pe cale de disparitie, ci pentru ca mai tarziu vor reprezenta probabil un uluitor material de studiu pentru antropologi.

2 Responses

  1. Welcome back!

    Frumoasa povestea ta man, se pare ca te-ai distrat pe acolo si ai avut parte numa’ de chestii frest and local… ma gandesesc ca pretuita greutate a Canaliei a ramas neschimbata, sau…

  2. ce frumos reportaj de calatorie al canaliei cu iepur cu tot. abia astept sa iau sange de la voi live, ca sa am o imagine completa despre cum a fost. ador imaginile complete. ador calatoriile. ce bine ca ati avut o vacanta asa misto. bravo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: