Misterele Cismigiului

Trecand intamplator astazi pe la 10 prin Gradina Cismigiu (retineti: Gradina), Canalia se strecura tiptil pe aleile cele mai umbroase.

Venea dinspre Cercul Militar, unde Vadim pupa un steag, inconjurat de generali si cu spatele la Garda de Onoare. Traficul fusese oprit, niste jandarmi interogand prin sondaj cate o domnisoara unde merge, cu ce se ocupa, sau ce parere are.

Canaliei ii era cald, situatie agravata si de prezenta lui Vadim. O lua incetisor pe mijlocul Bulevardului Elisabeta, pustiu, torid si marginit de sedimente de afise. Vazu toneta din fata intrarii in Gradina, se bucura, era salvat.

Avand un auz remarcabil, Canalia nu putu sa nu auda cateva fraze, in trecerea prin Cismigiu.

Un tanar, asezat pe banca, dotat cu telefon, agenda si pix spunea: “Eu pot sa vorbesc cu domnul Andreescu? Buna ziua. Ma numesc …. si suntem de la firma”. Accent dur moldovenesc. Folosirea prenumelui personal in mod corect, dar inutil, urmata de dezacord grav. Nu dezacordul m-a deranjat sau mirat. Pronumele. De unde? Cum a invatat romaneste? E limba materna? E rus? E agent de vanzari, clar. Sau ceva. Gen… (ca sa ma inspir si eu din filmul ala romanesc). Sau e din dorinta de a fi mai politicos?

La naiba, isi zise Canalia, trebuie sa invat limba rusa, nu mai merge asa!

Pe o alta banca, doua pensionare standard: “…. si stateau, domnule, pe acoperisul fabricii. Ca era mai cald”. Cine? Porumbei? Cum adica mai cald? Si de ce sa vrei sa stai la cald cand e cald? Era mai frig inauntru?

O a treia pensionara, insa nu standard, ci cu sosoni de casa grosi, se baga in discutie de pe o banca adiacenta: “Si stiti cine mai statea pe acoperis?”.

Doamne, is spuse Canalia. Uite cum trec mai departe si nu aflu ceea ce e probabil cea mai formidabila povestire spusa vreodata in Cosmigiu. Ce poate sta pe acoperis, fiind mai cald? Si MAI CINE poate sta acolo, fie ca era mai cald, fie ca era altfel?

Aceste lucruri Canalia nu le va afla niciodata, pentru ca merse mai departe… si trecu pe langa o banca unde sedeau intr-o pozitie conspirativa doua doamne, la vreo 40 de ani.

Prima doamna: Si atunci, au venit aia…

A doua doamna: Comunistii…

Prim: Nu…

Dar cine, cine? Pentru numele lui dumnezeu! Cine ar mai fi putut sa vina, in afara de comunisti? Voi stiti sa mai fi venit cineva? Si de ce vorbeau in semi-soapta? De ce conspirau?

Nici asta nu va afla Canalia niciodata, pentru ca isi continua drumul, serpuind pe cele mai umbroase alei.

Langa locul de joaca al copiilor, o fetita desculta alerga dupa o minge mare, taindu-i calea Canaliei, care intarzie un pas, suficient pentru a prinde din zbor cateva cuvinte rostite de o voce de bunica: “Si n-avea nimica pe ea…”

Cine? Cine, domnule, se intreba Canalia, in  timp ce iesea din marea Gradina a lui Dumnezeu, numita Cismigiu.

One Response

  1. Deci n-a murit Vadim…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: