Canalia si stiinta inconstienta

Inconstientul. Domeniu vast si complet necunoscut. De unde au decis psihologii ca e vast, prin urmare?

Dar sa zicem ca e vast. Daca e vast, e in sine greu de cunoscut, fiind… vast.

Dar smecheria inconstientului e ca nu-l cunoastem si foarte bine ca nu-l cunoastem. Nu doar pentru ca n-ar mai fi inconstient, ci si pentru ca ne-ar afecta in moduri pe care nici nu putem sa le banuim macar. Dar sunt nasoale.

A sti ce faci in mod inconstient ar fi cea mai mare realizare a omului de la aparitia lui pana in prezent.

A sti ce fac altii in mod inconstient e cu totul altceva. E o problema extrem de complicata. Imi place sa cred ca principiul de nedeterminare al lui Heisenberg se aplica si aici. Nu poti sti simultan unde e o particula si ce “face” ea, pentru ca observatia ta in sine interfereaza cu rezultatele.

Cu alte cuvinte, inconstientul tau poate influenta cercetarile tale asupra actiunilor inconstiente ale dumnealor.

Dar, ca sa ajungem aici, ar trebui sa demonstram ca inconstientul se manifesta si ca ii putem percepe efectele.

Evident, individul care s-a preocupat de aceste chestiuni este Freud. Pe care eu il consider un imbecil sinistru, un psihopat si un frustrat sexual, ca sa nu mai zic ca probabil era si obsedat sexual. Conform propriilor sale teorii.

Dupa Freud, a venit Jung sa se manifeste in problema inconstientului, pornind de la premiza solida: “Freud e un bou”.

Apoi, a venit Lacan, care ne-a spus ca inconstientul e asa, ca un fel de limbaj. Glorioasa afirmatie! Si discursurile lui Hitler erau mai clare, fiind de asemenea tot un fel de limbaj.

Despre efecte masurabile, legi ale influentei inconstientului asupra constientului sau asupra comportamentului…. nimeni. Doar eu, adica.

Ceea ce stim este ca putem masura impulsuri electrice in creier si ca inconstientul exista, fiind mereu inaintea constientului, ca timp de reactie. 1-0 inconstientul.

Bun, deci exista.

Influenteaza comportamentul? Banuim cu tarie ca da. Unii din noi. Altii sunt absolut convinsi, chestie care tine mai mult de inconstientul lor, probabil. Sau eu cred asta despre ei in mod incostient. (Heisenbergul mamii lui!)

Putem spune cand, cum, de ce, in ce masura si cu ce efecte? Inca nu.

E mai important inconstientul decat constientul? E posibil ca, din moment ce habar n-avem ce pondere are inconstientul in comportamentul nostru, sa descoperim ca are o pondere imensa? Absolut!

Ne-am speria? Ne-ar fi frica? Si daca da, inconstient sau constient?

Sunt intrebari care vor fi analizate de generatiile viitoare de psihologi, eu fiind prin urmare un precursor al stiintei inconstiente.

6 Responses

  1. OMG. Cand ajung acasa ma duc sa-mi scot fisele din facultate ca sa pot scrie un raspuns pe masura😛

  2. Ai grija, e posibil sa eviti un raspuns imediat in mod inconstient. Ai scris “ajung acasa” pentru ca inconstient vrei sa ajungi mai repede acasa? Inconstient stii ca nu prea dai pe acasa? Sau ca nu iti place unde esti acum? Si refuzi sa mai faci ce faci acum?
    Mare atentie! Inconstientul ne pandeste de dupa fiecare colt.

  3. asa e. inconstient vreau sa ajung acasa insa gandul acesta nu a devenit constient decat dupa ce ai spus tu…..mai spune-mi ce dorinte inconstiente am😀

  4. Ai mai vrea sa fii pilot de vanatoare, sa ai o discutie serioasa cu tatal tau si sa nu-ti mai fie frica de paianjeni.

  5. Buna! As avea un comentariu scurt la post-ul tau. Mai exista o orientare in afara de cele psihanaliste de care ai vorbit. Cea cognitiva. Aceasta postuleaza ca de fapt inconstientul este format din procesarile subcorticale de informatie care au loc inainte ca noi sa ajungem la a: identifica obiecte sau oameni, inainte de a ne formula deciziile, tot ceea ce are loc in creierul nostru pana la a ajunge la a fi reprocesat de nivelul cortical in termeni de limbaj, actiuni, comportamente, ganduri si emotii.

    Aceasta teorie a venit ca raspuns la faptul ca a fost foarte dificil de gasit efectiv o modalitate de a demonstra sau gasi o evidenta palpabila ca ar exista o forma de nevoi sau ganduri la un nivel primar de dezvoltare al creierului. Sugestiile de acest gen au fost inclusiv date de studiile efectuate pe copii foarte mici: pot avea acestia un inconstient sau nu? Daca da, este la fel de dezvoltat ca a unui adult, sau este nevoie de adaosul experientei pentru ca el sa se dezvolte?

    Astfel ca s-a decis ca e mai util sa consideri ca la nivel inconstient actioneaza procesarile strict informationale, atentionale (similar cu ceea ce se intampla intr-o unitate de baza), iar la nivel constient are loc strict comportamentul, emotia, gandul pe care il putem pune in limbaj (practic, ca un output al proceselor din unitatea de baza care pot fi vazute efectiv pe monitor si in felul in care se comporta calculatorul).

  6. N-am inteles nimic. Vad ca ai luat-o in serios.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: