Canalia urbana

Plurivalent, adica in dungi si carouri, multicolor ca intotdeauna, Canalia isi tine respiratia la semaforul de langa Intercontinental, pentru ca un domn evident transpirat crede ca daca se infilteaza la 3 cm in fata Canaliei semaforul va deveni verde intr-un timp mult mai scurt.

In spatele Canaliei, un israelian vorbeste la telefon despre Romavia. Cu cine-nici nu mai conteaza.

Langa Ambasada SUA, observand ca s-a oprit dintr-o data apa care curge de ani buni dintr-o conducta direct intr-un canal, sfidand toate documentarele despre incalzire globala si ecologie, inclusiv Adevarul Inconvenient al lui Al Gore, Canalia scoate telefonul sa faca o poza.

Gardianul roman al Ambasadei vine spre el, incercand probabil sa-i explice ca e interzis fotografiatul. Un baiat bun, cu siguranta, de la tara-ca si Canalia, care doar executa ordine si nu a auzit in viata lui de Google Earth.

Canalia, un fin observator al realitatii esentiale, face o remarca amuzanta asupra imbunatatirii arsenalului din dotarea gardienilor. Toti au primit pistoale noi, insa el se intreaba daca nu cumva sunt cu apa, cunoscuta fiind inutilitatea unui pistol in fata unui kilogram de trinitrotoluen.

Intrigat, gardianul ii arata Canaliei pancarta care spune sa circule pe trotuarul celalalt. Enervat, Canalia isi continua plimbarea, murmurand replici acide la adresa imperialismului american si la absenta unor arme biologice din propriile buzunare.

Pentru ca abia plouase, o masina ADP spala strada, pentru a contribui la dezvoltarea baltilor prin care cetatenii automobilisti trec cu viteza stropind cetatenii pietoni, care incep sa se lipeasca infricosati de ziduri, cum bine au spus Ilf si Petrov in Vitelul de Aur.

La Alimentara Nicky Lucky, Canalia se uita aparent miop la preturile produselor din rafturi, face calcule complicate, demne de un expert in ecuatii diferentiale, apoi se duce la casa si declara diverse sume la cele sase raioane ale magazinului, plateste, ia bonul si sta la sase cozi diferite pentru a ridica produsele respective.

Face asta pentru a economisi timp, altfel fiind nevoie sa stea de doua ori la cele sase cozi pentru a cere bonuri de mana pe care ar trebui sa le prezinte in mod normal la casa, urmand apoi sa stea iar la cozi pentru a ridica produsele.

La fiecare raion returneaza primul produs care ii este dat, pentru ca expira chiar in ziua achizitiei si i se da un al doilea produs, care expira peste trei saptamani.

Toate acestea intr-o mare de ranjete acre dispuse oblic pe fetele a sapte femei de isprava aflate la menopauza.

Pentru a se amuza, intra si in micutul magazin de alaturi, unde o doamna de etnie roma intre doua varste se socheaza la fiecare intrebare. Canalia incearca sa afle intotdeauna altceva: daca au Super Glue, daca au insigne cu Daft Punk, daca au paine pe vatra proaspata, daca au tigari Marasesti si asa mai departe, desi nu-si doreste niciunul din bunurile enumerate mai sus, ci pur si simplu se asteapta ca intr-o zi sa fie surprins de un raspuns pozitiv.

La floraria din coltul Batistei cu Calderon, Canalia observa sorturile imaculate ale florareselor tiganci si se intreaba daca martea e ziua de spalat a tiganilor sau ziua internationala de spalat a tiganilor sau Martea Unica de spalat a tiganilor.

Langa magazinele de delicatese de pe Campineanu, Canalia ofteaza, resimtind lipsa acuta a pateului de foie-gras din alimentatia sa zilnica. Stie ca inauntru au chiar si afine confiate, desi nu a intrat niciodata.

Isi aduce aminte de dulceata de soc, inghite in sec si sufera un atac de ruralitate in plina strada.

Langa santierul de la coltul Strazii Campineanu cu Strada Academiei observa cu mare atentie macaraua, incercand sa nu treaca pe sub ea, pentru ca accidentele se intampla indeosebi oamenilor obisnuiti ca el.

Muncitorii beau sucuri acidulate si dezbat chestiunea uninominalului, mentionand aceleasi nume de pe listele cu care s-au obisnuit in ultimii 18 ani. Aparent, Elena Udrea se intinde lasciv pe sub dura mater-ul lor, tinand in maini ba niste trandafiri, ba o sageata erotica liberala.

In fata Comitetului Central, Canalia se uita la balcon si nu intelege unde erau plasate camerele de luat vederi care ii dadeau impresia in 1989 ca Ceausescu e undeva sus de tot. Se intreaba si daca heliportul mai e operational.

Traversand Calea Victoriei prin fata Bisericii Cretulescu, Canalia face poza la ruinele arcadelor de sub sosea, dezvelite de lucrarile recente la reteaua de apa si canalizare.

Salutandu-l demn pe Coposu, intoarce spatele ororii numite popular Teapa lui Ghildus, sau Cartoful, si coboara pe langa Palat, planuind deja cearta cu vanzatoarele de la Angst pe probleme de card de cumparaturi si surzenie temporara subita.

2 Responses

  1. :)) Ce-mi mai place cand scrii asa…

  2. da da da asa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: