Canalia si tiganii

Canalia a crescut la tara, intr-un sat de langa Manastirea dintr-un Lemn si Manastirea Surupatele. Ambele manastiri au pe langa ele cate un sat de tigani, fosti robi manastireni. Unul din sate se numeste Dezrobiti (multumim frumos lui Kogalniceanu), celalalt Manastireni. Denumirile reflecta situatia  in care se gasea majoritatea populatiei de tigani pana pe la 1864.

Colegii de scoala primara ai Canaliei erau atat romani cat si tigani, acestia din urma segretati in mod natural de restul copiilor si asezati in ultimele banci.

Niciun copil roman nu ar fi stat vreodata cu un tigan in banca si nu ar fi baut din aceeasi cana de apa. Erau educati sa-i evite pe tigani, sa nu se joace cu ei, sa nu cumva sa-i atinga (de frica paduchilor, evident).

Cu toate acestea, cei mai buni prieteni ai Canaliei erau tigani. Unul din ei, repetent de profesie si mai mare decat toti ceilalti, il apara de verisorul lui primar care era incitat de maica-sa sa-l agreseze pe Canalia atat verbal cat si fizic.

Violenta nativa a prietenului tigan fu bine exploatata, cateva batai aplicate verisorului aducandu-l pe calea cea buna.

Cu alte cuvinte, tiganii sunt buni de unealta oarba a razbunarii, iar satisfactia lor e violenta in sine.

Celalalt prieten era doar fascinat de Canalia, fara niciun motiv aparent. Poate pentru ca rotofeiul Canalie n-a plans, ci a ras cand a fost batut la palma de invatatorul clasei paralele pentru ca-i sparsese geamul cu un bulgare de zapada. Accidental, fireste.

Poate si pentru ca atunci cand era la gradinita Canalia intra in clasele scolii primare, unde participa plin de curiozitate la lectii, nestingherit de nimeni, privind cu ochii larg deschisi la semnele desenate pe tabla si raspunzand la intrebarile invatatorilor fara sa stie ca nu-i erau adresate.

Tiganii ii spuneau atunci “Nasule”, iar bunica lui le spunea “Fine” cand li se adresa, desi nimeni nu era nas si nimeni nu era fin. Era doar formula pastrata dupa mai bine de 100 de ani de la eliberarea tiganilor.

Lautarii tigani veneau de Sf. Ion sa-i cante bunicului, iar Canalia asista cu foarte mare placere. Oamenii aceia mai negri se ploconeau, primeau o hartie de 25 de lei lipita cu scuipat pe frunte, mancau si beau vin, iar mai cantau, dupa care plecau multumiti.

Tiganii veneau la sapa, la munci grele si la munci injositoare.

Unii tigani mai saraci primeau pomana cu precadere, si nu doar la ocaziile religioase. Nu cerseau, doar se stia ca au nevoie de ajutor. Uneori Mamaia ii chema in mod special pentru a le da de pomana haine sau mancare. O alta forma de ajutor era oferirea unui loc de munca inaintea altora. Tiganul venea sa sape si primea mancare si bani. Niciodata insa nu primea ajutor vreun tigan despre care se stia ca bea.

Mutarea in oras ii arata Canaliei ca tiganii nu sunt doar unelte, animale de povara sau cantareti. Unii isi jefuiau colegii, ii maltratau, ii persecutau. Erau o problema greu de rezolvat de conducerea scolii.

Canalia isi dadu seama ca atata timp cat esti atent la tigani sansele de a fi batut, jefuit sau umilit scad dramatic.

Pe strazile orasului invata ca daca eviti tiganii probabilitatea de a-ti disparea portofelul se apropie de zero.

Toate acestea le invata pe pielea lui.

La liceu, Canalia realiza un fapt mai mult decat imbucurator: pe masura ce inaintezi in sistemul educational romanesc, prezenta tiganilor scade simtitor. Astfel, daca in clasele 1-4 avea mai bine de 15 colegi tigani, la gimnaziu avea 3 iar la liceu 0.

Mai mult, in intregul liceu invatau 2-3 tigani, cu care Canalia nici macar nu incerca sa aiba vreun contact, pentru ca erau atat de falsi incat nici nu mai semanau a tigani.

La tara, situatia se schimbase intrucatva. Desfiintarea CAP-ului si improprietarirea tiganilor produsesera unele conflicte minore.

Canalia afla ca tiganii mai fusesera improprietariti o data, insa isi cam vandusera pamanturile ca sa-si creasca miliardele de copii. Asta demult de tot.

Acum tiganii primeau pamant din nou, iar romanii spuneau ca abia asteapta sa le vina tiganii la poarta sa vanda.

Somajul, numarul mare de copii si lipsa calificarii profesionale impingeau tiganii la furturi si gainarii, usor de controlat in mediul rural si aproape imposibil in cel urban.

Canalia lua contact cu vanzatorii de seminte, de ghiuluri, de cazane contrafacute, de tuciuri si de halvita.

Ii vazu pe traficantii de valuta, pe camatari si pe noii tigani, cu lanturi la gat, parfumati peste jeg, cersetorii profesionisti si prostituatele.

Statutul Romaniei de proaspat iesita din comunism atrasese simpatia Occidentului, iar tiganii erau in atentia tuturor fundatiilor umanitare.

Copiii strazii, muritorii de foame, apoi azilantii din Germania, Marea Britanie si Franta.

In Occident, tiganii profitau de slaba vigilenta a autoritatilor, care lasasera garda jos in special datorita nivelului inalt de educatie civica al populatiei. Tiganii traiau bine din gainarii si din traficul modest.

In Romania apar primii hoti de fier vechi, meserie acaparata incet incet de tigani.

Apoi apar casele de amanet, traficul de droguri, traficul de carne vie, proxenetismul, prostitutia organizata.

La sfarsitul anilor ’90, clanurile tiganesti isi impartisera Bucurestiul la fel ca sicilienii. Coruptia intretinea starea de fapt si raidurile, arestarile sau condamnarile sefilor de clan erau simple lovituri de imagine.

Tot in anii ’90 a inceput constructia vilelor cu turnulete, din banii obtinuti pe masini furate in Germania, pe cersit in Franta si asa mai departe. Tiganii continua insa sa traiasca in mizerie.

Obiceiul de a vinde mirese de la varste fragede intra in atentia acelorasi fundatii umanitare. Legea romana e modificata de ochii lumii, casatoriile continuand sa se incheie cu eludarea formelor legale.

Deneclararea copiilor nascuti are ca principal scop eludarea taxelor (aici sunt de acord).

Lipsa unei diplome de 8 clase da nastere fenomenului de cumparare a acestor diplome, in scopul obtinerii permiselor auto. Un al izvor de coruptie.

Cersetoria, comertul fara autorizatie, traficul de persoane si de stupefiante raman pana in ziua de astazi profesii ale tiganilor.

Lipsa de educatie, mizeria, dispretul fata de orice forma de civilizatie, mentalitatea de infractor, toate acestea ma fac sa cred ceea ce cred despre tigani.

Generalizez pentru ca nu prea am contraexemple. Daca aveti voi va rog sa mi le povestiti.

One Response

  1. Canalio… ai scris asa de mult ca nu ma gandeam ca am sa citesc pana la capat dar dupa cum stii tiganii “ma pasioneaza”

    Foarte frumos scris…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: