Canalia, un Moise de Bucuresti

Plecat de la serviciu, Canalia cobora agale pe Stirbei Voda, agasat ca pe placutele cu numele strazii nu scrie Stirbey, asa cum ar trebui.

In fata palatului Kretzulescu, actualmente Centrul de Inalte Studii Europene si una din cele mai frumoase cladiri din Bucuresti, Canalia ofta. La poarta sunt mereu postati jandarmi inarmati, desi au sigiliu la tocul pistolului. Si, cum in Romania ruperea de sigilii este infractiune, probabilitatea sa te impuste unul din acesti jandarmi e extrem de mica, jandarmul riscand un dosar penal.

Totusi, Canalia regreta prezenta acestora, pentru ca isi doreste foarte mult sa viziteze cladirea si mai ales camera aia micuta, cu pereti de sticla, care se numeste probabil sera. Si nu poate sa intre, pentru ca nu vrea sa ceara voie nimanui. N-ar provoca niciun fel de stricaciuni cladirii si cand trece pe-acolo evita sa arunce mucuri de tigare pe jos.

Ajuns la coltul cu Poiana Narciselor, Canalia cerceta inca o data statuia lui Enescu, aflata in fata Scolii de Muzica. Enescu e mic, ca un hobbit, si imbracat intr-o camasa de noapte. Seamana mult de tot cu Beethoven si poate ca statuia e a lui Beethoven. Canalia nu poate fi sigur, pentru ca nu vede ce scrie pe soclu, datorita buruienilor care au napadit gradinita in care e asezata statuia.

De-odata, Canalia fu oprit de un cuplu de tineri care vroiau sa stie unde e Intercontinentalul. Canalia le raspunse si isi dadu seama ca vorbeste in engleza, pentru ca fusese intrebat in engleza.

Le spuse sa-l urmeze, pentru ca se duce chiar acolo. Apoi, tinerii il intrebara unde e chestia aia militara cu un restaurant la parter. Adica Cercul Militar. Exasperat, Canalia le spuse ca ii duce el pana acolo.

Ii intreba de unde sunt si ei raspunsera ca din Israel. Excelent, zise Canalia afabil. Pe strada asta o sa va arat statuia unui evreu celebru, care a murit acum 10 ani si care a primit un singur buchet de flori cu ocazia asta.

Ajunsi in Piata Iosif Sava, Canalia le arata evreilor evreul si florile, apoi mersera mai departe.

Le explica bulinele rosii de pe case si le spuse ca urmatorul mare cutremur poate lovi oricand.

Le recomanda magazinul lui Stanescu si le arata posterul celebru cu fiica lui.

Dintr-o data, evreii incepura sa vorbeasca aprins, pe un ton de mare bucurie. Apoi ii explicara Canaliei ca i-a adus exact unde vroiau sa ajunga, adica pe Campineanu 59.

La fel ca Moise, care n-a vazut Canaanul pentru ca ucisese un om, nici Canalia nu afla ce cautau evreii pe Campineanu 59.

Isi luara la revedere, Canalia le ura distractie placuta si trecu mai departe, gandindu-se ca nu e de mare mirare sa intalnesti niste evrei rataciti, mai ales unii care cauta o strada din Bucuresti.

3 Responses

  1. si nu le-ai zis ca prietena ta pantera a primit cadou posterul respectiv de la insusi autorul sau?😀 mergea inserata informatia asta in tur. (da, inca sunt excited)

  2. Am omis sa le spun asta. In general le spun oamenilor pe care ii cunosc cateva cuvinte despre tine (mi-am construit un mic speech, ca sa zic asa, de 4 ore).
    Pantera. Cum, cand, unde, de unde, de ce, cu ce, in ce, prin ce, prin cine, cu cine, despre cine, in cine, pe cine si asa mai departe.

  3. in sfarsit! un binemeritat speech despre mine! :* al meu despre tine e mai scurt, dar contine esentialul si ceva mai multe eufemisme si hiperbole.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: