Jena si scarba, prietenele Canaliei

Jena si scarba sunt prietenele mele cele mai bune. Petrecem mult timp impreuna in Romania, insa rar de tot calatorim impreuna in afara granitelor. Ele raman de obicei aici.

Merg pe strada cu ochii in jos, incruntat. Nu vreau sa calc intr-un cacat de caine, scos la “plimbare” de vecinii mei, care zambesc afabil cand le spun ca e ilegal sa scoata cainele fara lesa. “Nu musca, domnule, e bland”. Da? Si legea e blanda, vad. Totul e bland in Romania, mai putin duhoarea.

Sunt atent sa nu ma calce vreo masina, sa nu dea peste mine un roman care scoate Q7-le cu spatele din curtea vilei.

Sunt atent sa nu imi fure vreun tigan portofelul.

Sunt atent sa imi tin respiratia cand trec pe langa chioscul florareselor de pe Maria Rosetti si nu pentru ca as fi alergic la polen. Unii dintre voi s-au prins deja de ce vreau sa spun: tiganii put.

Joia (azi e joi), inainte de a iesi din casa trag o gura de aer sa-mi ajunga pentru 1 minut si 10 secunde, pentru ca administratorul pute a transpiratie. Cu toate astea, ii spun buna ziua, chiar si tinandu-mi respiratia. Romanii put, iar eu le dau buna ziua, ca asa am fost educat. Poate omul are un sindrom rar, straniu, care il impiedica sa se spele sub brat.

Cand traversez sunt atent sa nu treaca un 381 pe “galben” si sa-mi uneasca destinul cu cel mai subtire asfalt din Europa.

Cand scot bani de la bancomat sunt atent sa nu fiu jefuit. Mi-e jena sa ma uit in stanga si in dreapta, cu toate ca stiu ca in intersectie e un politist. Sloganul lor “Siguranta si incredere” imi face scarba.

Tastele bancomatului sunt foarte jegoase. Jena si scarba. Romanii scot milioane de pe card cu aceleasi maini cu care se scarpina in cur, apoi se scarpina in ureche, se scobesc in nas si, in cele din urma, in dinti. Dupa care mai scot niste bani de la bancomat.

In fata Hiltonului e un Mercedes imens, sau un Q7, sau un Maserati Quatroporte, sau un Porsche Cayenne. Cu numere de Romania. Mi-e scarba.

La coltul hotelului e un arbust intr-un vas mare. Langa arbust e un cos de gunoi, prevazut si cu un loc pentru stins tigarile. Totusi, in vasul arbustului sunt mucuri de tigara.

La intrarea in parcarea de pe Magheru, vizavi de Ciclop, un barbat de vreo 30 de ani, foarte murdar, ridica din cand in cand bariera. Asta e jobul lui. Jena? Scarba? Compasiune pentru mizeria unei alte fiinte umane? Toate trei?

La Killer Chicken cer un pachet de tigari. Din spate iese balena surda, o femeie de 200 de kilograme care aude foarte prost. E imbracata cu o uniforma-sort foarte foarte murdara, pe sub care se vede o bluza cu mult mai murdara. In mana are o bagheta, in care probabil tocmai punea componentele unui sandvis.

La masa stau un politist de la Rutiera si un tanar. Vorbesc despre gratarele pe care au de gand sa le faca fiecare in weekend.

Balena surda pune bagheta la subrat, imi intinde tigarile, ia banii, spune multumesc, scoate bagheta de la subrat si incepe sa puna in ea varza alba tocata.

Imi tin inca respiratia in timp ce ies.

3 Responses

  1. Si totusi stim cu totii ca afacerea Kiler Chicken traieste de fapt din vanzarile de shaorma si whiskey contrafacut.

  2. ah, cata scarba. mi se face jena:)

  3. […] ceva vreme s-a umplut pe bloguri de posturi care mustesc de scarba, de dezamagire si de dor de duca despre spatiul asta in care locuim, in care vorbim aceeasi limba […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: