Chestiunea derizorie a greselilor de tipar

Daca chiar vreti sa stiti despre ce e vorba, trebuie sa cititi scrisoarea deschisa din times.ro. Nu am mentionat numele editurii, dar e vorba de Polirom. In times.ro am pus Polimer. Cred, sper de fapt, ca e suficient de evident eufemismul.

N-am dat numele editurii pentru ca, asa cum or sa va spuna toti mega-“oamenii din agentii”, “de branduri numai de bine”.

In cazul editurii Polirom, parafrazarea proverbului “de morti numai de bine” e potrivita, pentru ca mizeria de carte Magicianul de Fowles, editia 2007, e plina de greseli de tipar, iar editura s-a ingropat singura.

Cusurgiu? Poate ca sunt, da. Dar nu vorbesc de o litera mancata, de o virgula uitata. Nu. Pagina dupa pagina, volumul e plin de greseli de tipar. Sau poate sufar eu de vreo afectiune psihica, manifestata prin sesizarea unor greseli de tipar inexistente.

Am vrut sa inteleg mecanismul. Cum a fost posibil. Cum s-a intamplat asta. Cum de a iesit de la tipar monstruozitatea asta. E derizoriu, stiu. Suntem in criza, avem probleme mult, mult mai mari, mai importante.  Uriase, cum ar spune Bodo al lu’ Saie.  Somaj, coruptie, chestiuni de felul asta.

Greselile de tipar sunt cu siguranta derizorii. Ceva minor, insignifiant pana la urma.

Am sunat. Da, am sunat la editura Polirom sa intreb de ce. Cum s-au petrecut lucrurile. Da, m-am tampit la cap. Da, am sunat la editura sa intreb. Da.

Mi s-a spus ca am avut ghinion, ca probabil e o problema de tehnoredactare. Ca unele exemplare sunt asa, altele nu. Cum? Ce explicatie e asta?

Am fost intrebat daca vreau banii inapoi pe carte. Am primit-o cadou.

Doamna care a raspuns era speriata, ii tremura vocea. Vroia sa scape de intrebari. Mi-a dat adresa oficiala de mail a editurii, sa intreb acolo ce si cum. Desi incerca sa ia in serios intrebarile mele, era probabil constienta de derizoriul demersului. Totusi, reusea sa raspunda profesionist. Trata problema cu seriozitate.

Cel mai remarcabil lucru la aceasta poveste e faptul ca cineva a raspuns la numarul ala de telefon si ca mai exista la capatul ala al firului o minte atat de aproape de prapastia tentatiei luarii derizoriului in serios. Incredibil.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: