Canalia si Codurile

Prietenii de la Rezistenta ma informeaza ca au de gand sa protesteze impotriva unor norme aberante din noul set de Coduri-Civil, Penal etc.

Din cate am inteles, e interzis sa publici fotografii, de exemplu, cu imaginea cuiva, fara acordul persoanei respective.

Implica asta dreptul meu garantat de a contacta persoana respectiva pentru a-i solicita permisiunea, fara niciun fel de urmari legale?

Adica, ma gandesc ca as putea sa-l contactez, eu stiu, pe Nati Meir, de exemplu.

Sa-i spun sincer, direct, barbateste:  Domnu’ Meir, am trucat o poza de-a dumneavoastra. In poza trucata apareti cu o mustata a la Hitler. Imi permiteti sa o public?

Evident, domnul Meir nu va fi de acord. Sau va fi, dar ma indoiesc. In principiu nu va fi de acord.

Intrebarea mea este: ma autoincriminez in felul acesta? Adica, domnul Meir poate sa contacteze Politia si sa spuna: mergeti la Canalia, ca are o poza cu mine cu mustata a ala Hitler si vreau sa-l arestati, pentru ca eu nu sunt de acord cu asa ceva.

Intelegeti?

Daca eu declar public ca am realizat astfel de trucaje, se pune? Ma condamna, desi nu le-am publicat nicaieri? Sau daca realizez o compilatie audio cu vocea lui Iliescu, nu o public, dar il contactez pe Iliescu si ii cer voie sa o public, iar el ma refuza?

Sa presupunem ca recunosc ca le-am facut si le am in computer. Patesc ceva? Sa-mi spuna cineva, sa le sterg, eventual. Sau sa ma caiesc.

Desigur, nu e vorba de Iliescu sau de Meir aici. Doar i-am dat ca exemplu. Si am glumit cu mustata a la Hitler. De fapt, poza trucata e cu o palarie de hasid si cu perciuni.

Intrebarea mea se poate traduce si altfel.

Am eu dreptul sa public un text in care sa spun asa: “Draga cititorule, imagineaza-ti-l pe Nastase alergand dezbracat pe plaja la Mamaia”. Am voie sa evoc in scris o astfel de imagine? Sau mi se interzice, in virtutea dreptului la imagine?

Pentru ca omul nu are nevoie de poza propriu-zisa pentru a “vedea” ceva.

Mai avem dreptul sa ne imaginam ceva, sau e interzis?

Mai avem dreptul sa gandim? Sa realizam lucruri noi?

Mai am dreptul sa desenez dragoni, adica ceva ce nu exista si nu a existat niciodata? Ceva produs doar de imaginatie?

Pot scrie o piesa de teatru in care unul din personaje e Traian Basescu, presedintele Romaniei? Piesa in care eu imi imaginez ca demisioneaza si se angajeaza ca sofer la RATB? Mai am acest drept? Asta e intrebarea mea.

Pentru ca eu cu asa ceva ma ocup. Imi imaginez lucruri, le scriu, le desenez, sau le fabric din fotografii reale, din inregistrari reale. Doar ca un exercitiu de imaginatie.

Nici nu ma refer la situatia in care eu il filmez din greseala pe primar in timp ce ia spaga si mi se interzice sa difuzez imaginile pentru ca nu am acordul lui, desi poate si asta e unul din obiectivele noilor norme.

Ma refer doar la efectele aberante, absurde ale aplicarii acestor norme celor care lucreaza cu fictiunea, cu imaginatia, cu umorul.

11 Responses

  1. Să continuăm lista posibilelor probleme ce apar din astfel de reglementări (în lipsa excepțiilor clar stabilite și fără mii de portițe ca restul legilor de RO): la un eveniment de mare amploare, un blogger român, acreditat, vrea să pozeze cele 2.000 de personalități prezente. Trebuie să le ceară tuturor voie? Prevederile astea fac referire la persoanele private sau la cele publice? La cele fizice sau la cele juridice? Se specifică undeva acest lucru? Sper. Altfel, presa și fotoreporterii freelanceri vor avea o problemă cu obținerea aprobării din partea celui prins cu mâța-n sac într-o poză😐

  2. Da, chiar. Daca fac poza la un miting, trebuie sa obtin 10.000 de semnaturi, nu?

  3. Era o zicala, ca hartia suporta orice. Postul asta confirma ca se aplica la fel de bine si la bloguri. Suporta orice, frate. Nu stiu cum sa zic altfel decat NU AI DREPTATE DELOC. NICI PIC. NADA. ZIP.

    Toata lumea civilizata si chiar Statele Unite au legislatii similare si nu a mai murit nimeni. Si nici nu se va schimba codul pentru ca asa vor bloggerii. De ce? Ca suntem in UE. Ca exista un text in CEDO care iti spune ca trebuie sa reglementezi. Si surpriza!!!!

    Era reglementat si pana acum. In prezent e fix la fel.

    Ce imi place democratia asta, in care nu trebuie sa te informezi ca sa emiti pareri!

  4. E bine ca aspectul ăsta să fie reglementat pentru a proteja oamenii de intruziuni în viața personală (gen să fac o poză vecinei mele în chiloți că i-a suflat vântul perdeaua și apoi să o trimit la rubrica ”fata de la pagina”), dar trebuie văzute excepțiile. Pentru că este una ca eu să merg pe stradă, să vreau să fotografiez un om, și să îi cer acceptul înainte (mi se pare normal să îl întreb dacă îmi dă voie și eventual să îi spun în ce scop) și e cu totul altceva dacă acel om participă la un miting, este persoană publică, sau eu sunt în exercițiul funcțiunii. În lipsa unor excepții care să arate clar câtă libertate are fotoreporterul, bucățica asta de legislație poate fi interpretată după bunul plac și poate fi utilizată ca pretext pentru limitarea libertății presei. Un ex. concret ar fi: Tu ești fotograf pentru ziarul X, îl vezi pe parlamentarul Y mort de beat că se ia de o băbuță pe stradă că nu îi face loc. Îi ceri voie să îl dai la ziar că se comportă într-un mod nedemn de funcția pe care o are? Este un exemplu tâmpit, dar astfel de situații se produc.
    Asemenea legi, care vizează, în mod intenționat sau nu, o profesie, trebuie, într-o democrație, supuse dezbaterii publice. Mai mult, trebuie consultați cei a căror meserie ar fi afectată de legea respectivă pentru a se stabili contextul în care ei își vor putea exercita dreptul la muncă. Dacă s-a făcut chestia asta, I’m fine with it.
    Și PS: Dacă e în UE, înseamnă că e bună? Eu știu că legislația europeană se preia, dar că, în funcție de contextul legislativ național, se poate amenda/completa. Cum noi nu avem o lege a fotoreporterului… cred că e bine că se pune în discuție subiectul.

  5. Statele Unite sunt exemplul ideal de dictatura. Faptul ca ei au niste legi nu inseamna ca sunt bune, sau ca ni se potrivesc.
    Fiecare tara are legile care i se potrivesc.
    Iar despre UE… nici nu vreau sa intru in subiect prea tare, sa nu-mi plezneasca vreo vena.
    UE e o mare gogoasa, gata sa plezneasca. Nu-i dau mai mult de 10 ani.

  6. Hai sa clarific.
    Orice legislatie ar decide Romania sa adopte pe acest subiect va trebui interpretata in sensul jurisprudentei CEDO. Aceasta jurisprudenta constanta intemeiata pe art. 8 si 10 CEDO a consacrat o serie de exceptii foarte clare, respectiv: 1) persoanele publice, sub conditia aceştia să fie surprinşi în cadrul sau în legătură cu activitatea lor publică, iar imaginea să fie utilizată în scop de informare(includem aici politicieni, “vedete”, orice se califica drept persoana publica; 2) persoane private in spatiu public, cata vreme imaginea este justificata prin dreptul la informare si imaginea nu se refera la aspecte care tin de intimitatea persoanei (ex. pe stadion, la meeting, la gay parade, etc.); 3) parodia (deci, poti sa faci in photoshop tot ce vrei tu). In plus, intotdeauna dreptul la informare actioneaza ca o limita conventionala (adica, in baza tratatului CEDO, care consacra drepturi ale omului) si prevaleaza asupra dreptului la imagine.

    In prezent (asadar, in stadiul actual al legislatiei), in baza art. 30 si 31 din Constitutie coroborate cu art. 20 din Constitutie, este obligatorie in dreptul roman respectarea dreptului la imagine, astfel cum este consacrat de CEDO. Cu alte cuvinte, chiar si in lipsa unei reglementari exprese, cum este cea din noul Cod Civil, instantele sunt obligate sa aplice in mod direct textul tratatului si sa respecte practica CEDO, in caz contrar Statul se expune la sanctiuni pentru incalcarea drepturilor omului.
    A lasa insa la aprecierea unor judecatori romani aplicarea directa a unor texte conventionale mi se pare cel putin riscant; in lipsa unei legislatii exprese, in Romania pana in prezent nicio actiune intemeiata pe dreptul al imagine nu a avut succes, dupa stiinta mea. Si atunci, oamenii se duc si fac plangere penala pentru calomnie.
    De asta este bine sa se legifereze, iar daca legea este aberanta, exista CEDO si obligativitatea aplicarii cu prioritate a textelor CEDO si a respectarii interpretarilor Curtii. Concluzia – orice “aberatie” din lege poate fi calificata drept neconstitutionala.
    Insa, iarasi, dupa parerea mea, textul roman reda (intr-o traducere mai mult sau mai putin reusita) prevederi care exista si in Codurile civile din Italia, Franta, etc. si care nu pun probleme de conformitate cu tratatul.
    Drept pentru care intreaga discutie este de fapt lipsita de obiect. In realitate, noua reglementare nu schimba mare lucru.

  7. Deci, daca politicianul ofuscat ca i-am publicat poza photoshopata solicita sa fiu tras de urechi in baza normelor ref. la protejarea imaginii, actiunea se respinge, in principiu.
    Daca nu se respinge si sunt condamnat, ma duc la CEDO si obtin niste despagubiri de la stat.
    Dar daca intemeiaza actiunea in baza normelor ref la calomnie cum e…?

  8. Deci, in stadiul actual, nu exista un remediu efectiv de drept civil pentru protectia dreptului la imagine. Exista remedii, dar modul de aplicare de instante le rapeste caracterul efectiv, dupa parerea mea.

    Astfel incat, daca se respinge o actiune civila, reclamantul se poate duce la CEDO si nu tu, Canalie.

    Exista insa un remediu de penal, in care daca esti condamnat, sa te rogi sa iti dea cu suspendare.

    In Codul viitor, se presupune ca va exista un remediu efectiv, ceea ce ramane de vazut. Si de principiu, se aplica mutantis mutandis, cele de mai sus.

    Mai multe nu mai spun aici gratuit.

  9. Chichite avocatesti!!!!

  10. Eh, de asta unii sunt avocați, iar alții nu.
    @serialcharlie: Mulțumesc de lămuriri (sună altfel decât replica înfocată de mai devreme, hihi). Presupun că cele de mai sus se aplică oricărui cetățean român/european. Prin urmare, treaba cu informarea este valabilă și în cazul mass-mediei cetățenești (după cum e considerat bloggingul și similare de cei care analizează fenomenul). În acest caz, eu mă calmez, și dacă e să mă ia ăștia pe sus, te rog să mă reprezinți (evident pro bono). Asta dacă ești avocat. Haidipa😀

  11. @ Anca Enache : o iau punctual
    1. infocarea era cauzata de fapt de exasperarea fata de un topic fals. discutia pe coduri sub aspectul asta mi se pare sterila, am aratat de ce (i.e. nu se schimba nimic).

    2. se aplica oricarui cetatean european

    3. nu stiu sa existe restrictii in ceea ce priveste dreptul la informare in cazul blogurilor. nu vad de ce ar exista (eventual, prin raportare la nr de cititori – eu nu m-as incadra LOL)

    4. nu voiam sa va plictisesc cu chestiile juridice, dar pana la urma am reusit

    5. charlie este mandru sa reprezinte orice client, evident, cata vreme clientul plateste pentru distractie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: