Canalia in Pipera

Pentru ca vroia sa vada cu ochii lui valoarea imobiliara suprema a romanului, Canalia se decise sa viziteze Pipera. Din Aurel Vlaicu, pe langa noul sediu al Serviciului Inmatriculari, o strada duce peste calea ferata. Acolo incepe Pipera, acolo incep noroaiele.

Stiti poza aia cu pasajul Pipera care e la nivel cu stalpii de curent ai CFR-ului? E reala. Nu e o iluzie optica, nu e o dezinformare electorala. E absolut reala.

Mai departe, strada se bifurca. Pe unde e asfalt (sau mai bine zis ciment), drumul duce la Platforma Industriala Pipera. Devastata complet, iar in parcare e plin de Dacia 1300. Canalia nu stiu ce sa priceapa din asta. Oare mai vin la munca vechii activisti de partid, cu aceleasi Dacii? Nu, pentru ca pana acum, domnii respectivi trebuie sa fi strans bani macar de-un Q7.

Drumul, care trece pe langa o balta destul de mare, se infunda la Platforma Industriala. Intorcand, Canalia se avanta spre inima Piperei. Prin balti adanci, gropi, noroi cat toate zilele. Mai departe, si mai departe, spre scheletele rosii ale vilelor.

O noua intersectie, o alta strada, tot pe langa balta. Anunt de vanzare lot plus cota lac (lacul e balta sordida).

O doamna cu un copil de 2 ani, trecand pe langa o haita de caini. Prietenosi, desigur. Doamna, cu cizme mari de cauciuc, isi trase copilul spre trotuar, unde astepta, imobila, sa trec. Canalia se gandi ca pe aici circula mai ales Q7 si Touareg, cu viteza mult mai mare, un semn fiind si stropii mari de pe garduri.

Apoi, adevaratele balti, gropi si noroaie. Un peisaj absolut sinistru. Un singur om, probabil paznic. Mai multe stive de lemne, semn ca nebunia nu s-a oprit si ca se construieste inca.

Casele sunt mici, inghesuite, extrem de inghesuite. Nimic glorios, nimic macar decent sau coerent. Schelete.

Mai departe, drumul se infunda, desi la orizont se vad marile cladiri de birouri, numai otel si sticla. Si aici, Canalia opri si intreba paznicul.

– Cum pot sa ies de aici?

– Unde sa iesi?

– Oriunde!

– Pai, spre Aurel Vlaicu… mergi inapoi, pana la plopul ala, pe urma faci stanga si o tii drept pe langa balta, pana dai in drumul cimentat, treci peste linia de cale ferata si ai dat in Vlaicu.

– Si altundeva?

– Pai, la plop o tii dreapta si iesi pe langa fosta statie de betoane.

– Unde ies si cum e drumul?

– Ei, e mai rau, ca trec masini mari.

Asta caracterizeaza foarte bine un cartier: punctele de reper. Plop, balta, statie de betoane. Asta e Pipera. Asta e valoarea imobiliara suprema a romanului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: