Canalia in Toscana

Italia. Tara care uraste cel mai mult romanii, dupa Ungaria si care are insa cele mai multe motive. Aproximativ 2 milioane de motive, toate puse pe “munca”. Cu aceste prejudecati, Canalia intra in Italia, convins ca va fi fugarit cel putin o data cu pietre, furci si topoare. Ca va fi poftit afara din restaurante, din magazine, din benzinarii si poate chiar din orase.

Nu era insa pregatit pentru cele ce urmau sa se intample.

Pentru ruralul Canalie, o plantatie de vie sau de maslini inseamna mult mai mult decat pare. Il face sa izbucneasca aproape in lacrimi. Pentru ca el nu poate avea in Romania nici macar un maslin. Pentru ca vita de vie se cultiva in Romania doar in scopul obtinerii unor cantitati cat mai mari de vin, nicidecum a unor vinuri cat mai bune. Cu o singura si uriasa exceptie, la Corcova.

Asa ca Toscana fu socant de frumoasa.

Vila aleasa a fost Le Querciole, de langa Barberino. Cutremurul acela de 4.2 grade pe scara Richter n-a avut loc in momentul in care Canalia s-a impiedicat si a cazut pe scari, cum ar fi tentati multi sa creada. Nu, a avut loc dupa sosirea in Romania.

Pentru a vedea cat mai multe lucruri in Italia, Canalia avu o scurta discutie cu Ioana, vocea din GPS. O instrui sa evite toate autostrazile. In consecinta, drumul din Provence in Chianti (Barberino e in Chianti) fu extrem de lung si de intortocheat.

Tanti Roberta ii intampina pe Canalia si pe Iepurul cu o vivacitate extraordinara. Incerca sa vorbeasca in engleza, in mod inutil. Canalia ii spuse ca poate vorbi in italiana. Si, si, la canaglia parla ancora questa lingua. Le spuse unde pot sa manance, ce pot sa vada, le arata camera (The Rose Room) si casa. Nicio alta casa nu i s-a parut Canaliei mai de bun gust. Si-ar dori si el una la fel, dar ceva mai mica.

Apoi, Canalia considera ca e momentul sa dea cartile pe fata, simtindu-se ca un impostor ordinar intr-o casa de oameni cinstiti. Ii comunica doamnei Roberta ca el si Iepurul sunt romani si o intreba daca nu cumva ii e frica de ei.

Raspunsul ei fu un ras. Nu, nu ii e frica. Cunoaste destui romani, ba chiar unii i-au facut piscina si au venit in vizita cu cateva zile in urma. Si in vale, in Poggibonsi, sunt italieni de cu nimic mai breji decat romanii. Si albanezi.

Contrariat, Canalia astepta sa vada reactiile altor oameni. Nimic deosebit. Nicio spaima, nicio retinere. Pace si liniste in toate partile.

Dondolo. Stiti ce e un dondolo? Un leagan. In care Canalia si Iepurul petrecura mai multe seri, band Chianti din productia proprie a vilei. Canaliei ii placu mai mult decat Bordeaux-ul.

Fiind asa de frumos in Chianti, Canalia si Iepurul jurara sa nu iasa de-acolo si sa nu se duca nici macar pana la Sienna sau la Florenta, aflate de la jumatate de ora distanta. Nu. Vor ramane in Chianti si se vor relaxa.

Ce-am vazut? Nimic care sa poata fi descris precis, pentru ca Toscana nu are nimic extraordinar, in afara de faptul ca e Toscana.

Ce-am mancat?

Hm. Paste. Tagliatelle cu funghi.Astea i-au ramas Canaliei in minte. Si viile si maslinii.

2 Responses

  1. dude…siena…:| its the most wonderful town ive ever been in my whole life..daca stiam ca ajungi pe-acolo te inghionteam, eventual si cu niste povesti si poze.

  2. Nu, lasa. Nu era momentul, crede-ma. M-am saturat de orase spectaculare. La tara imi place mie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: