Canalia si respectul

Canalia plecă ieri seară de la birou înarmat cu un băţ, cu care intenţiona să se apere de câini. Deşi locuieşte la vreo 800 de metri de birou, Canalia trebuie să treacă atât de cele 5-6 furci caudine canine din faţa intrării în sediu, cât şi de Scila (negru tărcat cu alb, talie mare, labil psihic) şi Caribda (negru, talie mijlocie, extrem de agresiv) de pe Hristo Botev, colţ cu Colţei, sau cu Ivo Andrici (scriitor sârb).

Deşi băţul nu era decât o banală bucată de plastic, care serveşte drept mască pentru firele montate prin sediu, era suficient pentru intimidarea câinilor, care sunt, precum bine se ştie, nişte animale laşe, probabil şi pentru că sunt cei mai buni prieteni ai omului.

Dar băţul fals n-a impus doar respectul câinilor.

Traversând Calea Moşilor, Canalia observă că nu întâmpină niciun fel de dificultăţi. De obicei, oamenii care fac stânga încearcă să dea cu maşina peste el. De cele mai multe ori e nevoie de exercitarea funcţiei de privire malefică. Dar ieri şoferii opreau.

La intersecţia cu Colţei, la fel. Deşi nu e trecere de pietoni, şoferii îi acordau Canaliei prioritatea meritată de orice pieton. Şi asta numai şi numai pentru că băţul face legea.

A fost suficientă o bucată de plastic pentru a le provoca îndoieli curajoşilor de la volan. O oglindă spartă nu e puţin lucru. Zile pierdute prin service, deranjuri obositoare, drumuri suplimentare şi rectificări usturătoare ale poliţelor CASCO.

Nu mai bine laşi tu pietonul să traverseze, evitând astfel stresul, nervii, umilinţa şi cicălelile nevestei de după un regretabil incident rutier în cadrul căruia un pieton ţi-a tras un par în parbriz?

Iată, îşi spuse Canalia, în sfârşit primesc respectul care mi se cuvine. Şi asta cu ajutorul unei bucăţi de plastic. Vă daţi seama ce respect aş primi dacă aş avea un băţ adevărat? Nu o bâtă de baseball, cum visează toţi. Un baston. Canalia îşi va cumpăra un baston, cu prima ocazie.

E bastonul o armă? Este, dar nu pare. Aici e şmecheria. Baston au în general oamenii care nu sunt în stare să-l folosească. Dar altfel e când un om sănătos, în putere, se plimbă pe stradă cu un baston. Altfel îl respectă canaliile din jur.

5 Responses

  1. Bucata aia de plastic nu era ea oare de culoare alba?
    Sa ne mai intrebam atunci de ce au oprit soferii????

  2. Spune drept, aveai cashcheta de creta la tine?

  3. Si daca era alb, ce?
    Ce, eu par un orb cand merg pe strada???
    Ce acuzatii nefondate.

  4. va invit pe blogul meu de poezie
    http://www.mariusaldea.wordpress.com
    multumesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: