Cum am nimerit-o cu peretele rosu

Pentru ca saptamana trecuta am chemat un zugrav sa repare pata uriasa de pe tavan cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu iarna asta, am ajuns ca saptamana asta sa avem un perete rosu in dormitor.

Eram la restaurantul La Boca. Penru ca la noi era o mizerie mult prea mare pentru a manca, am mancat vreo 3 zile pe la restaurante. Restaurante gen Ikea sau McDonalds. Dar si Christie’s sau aceasta Trattoria Boca.

Se afla pe Str. Calderon, nu stiu la ce numar si de fapt nici nu conteaza, pentru ca recomandarea mea e sa nu va duceti. Mancarea e fada, serviciul este mai mult decat reprosabil, iar preturile sunt de-a dreptul mari.

Ei, si stand noi la Trattoria Boca, asteptand ba un meniu, ba o sa lata, ba nota si asta cu orele, am inceput sa vorbim. Eu si Iepuru, adica.

Vorbind, ne-am comunicat unul altuia lucruri pe care ni le doream. Iepuru a remarcat peretii de culoare rosietica. Eu, ca sa par mai spontan asa… am zis ca vreau un perete rosu in dormitor, pe care sa atarne ori o oglinda cu rama din bronz, ori un portret mare de-al meu.

Si Iepuru, incantata de propunere, imi expunea cum va arata si cat de frumos ar fi, curioasa ca eu imi doresc un asemenea perete. Va dati seama ca eram fericit. O nimerisem si eu odata, din punct de vedere estetic-casnic.

Si uite-asa, acum avem un perete rosu. Nu chiar cel pe care doream eu sa-l vopsesc in rosu. Altul, ales de Iepur, dar ce mai conteaza? Acum urmeaza portretul meu mare, in rama uriasa. In ulei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: