Prășitul porumbului for dummies

Ce înseamna “la prășit” ? Ce este o prașilă? Când incepe sezonul și când se termină? Care sunt uneltele cu care se face prașila ? Iată câteva întrebari la care vom încerca să răspundem astăzi.

Spre deosebire de copăit, care presupune dupa unii specialiști formarea unui mușuroi de sol în jurul tufelor de porumb, după alții formarea unui mușuroi însoțită de selecționarea și eliminarea plantelor mai mici (care constituie un impediment în dezvoltarea plantelor mai viguroase dintr-un cuib), prășitul reprezintă ansamblul operațiunilor de afânare a solului și îndepartare a buruienilor din culturile de porumb.

În subsidiar, termenul de prășit se folosește referitor la aceeași operațiune, însă în alte culturi, precum varza de toamna. Pentru a clarifica orice confuzii, precizăm că ceapa se plivește (chiar dacă se folosește uneori o săpăligă), iar cartofii se sapă (chiar dacă se execută și operațiunea de formare a mușuroiului-sau cuibului).

Insistăm asupra acestor diferențieri pentru a preveni orice tip de exprimare greșită, care ar putea, de exemplu, distruge un alibi foarte bine lucrat. Deci, nu se spune: ”In ziua comiterii omorului eram la câmp, prășeam niște cartofi”, ci ”săpam niște cartofi”.  Altfel, vigilentul organ de urmarire penală își va da seama că mințiți.

Cine prășește ?
În Romania există foarte puțini oameni cu adevărat calificați în prașit. Ceilalți sunt niște amatori, niște impostori care se duc la prășit doar pentru a face rost de niște bani, dar mai mult pentru a mânca și a bea pe gratis.

Haideți să facem împreună o călătorie imaginară în universul prășitorului de porumb. Ne vom familiariza cu vocabularul lui, cu obiceiurile și credințele acestuia.

Nu știm alții cum sunt, dar prășitorul de porumb nu lucrează la normă, ci lucrează pe unitați de timp, numite îndeobște conace (singular conac).  Un conac are aproximativ 4 ore. Un prășitor obișnuit va munci în medie 2 conace pe zi, dimineața și după-amiaza, din cauză ca prașitul porumbului se realizează în luna iunie, când soarele ”pripește”. Și, pentru că soarele pripește, nu e exclus ca pe prășitor să-l prindă o ploaie. Deși scurta, de vară, ploaia aceasta se numește ”un ropot de ploaie”, nicidecum o ”aversă”.

* Unelte

– Sapa este singura unealtă a prășitorului.

Sapa de prășit trebuie să aibă următoarele caracteristici: coada să fie de 1.5 m, din lemn ușor, dar dur. Carpen, ulm, mai puțin plop. Lama trebuie să aibă o formă de sector de cerc, de maxim 90 de grade. Raza să nu depășească 25 cm.

* Accesorii

– Ulcior sau bidon pentru apă.

– Sticlă de rachiu

– Topor (doar în cazuri speciale)

Există două mari unghiuri din care se poate privi prașila. Unghiul celui care prestează serviciul și unghiul celui care beneficiază de serviciul prășitorului. Să le analizăm pe rând.

1. Prășitorul

Ziua de muncă a unui prășitor începe foarte devreme, în jur de ora 4 dimineața. El se trezește, își face nevoile în privata de lângă cotețul porcilor, apoi mănâncă ceva extrem de hrănitor, de obicei pâine cu slănină, ouă. Mai nou, se bea și cafea.

Își ia sapa lui de încredere, cu care a dat gata milioane de hectare de porumb în viața lui, dar și o sapă de rezervă, în caz că se rupe prima sapă. În general, sapa se rupe când lovești fundația unui castru roman sau o amforă, în funcție de zona istorică.

Prășitorul pornește apoi spre locul care va fi prășit. Acesta se află la circa 2 km, dacă e să facem o medie națională.

Dacă se întâlnește pe drum cu cineva și e întrebat unde se duce (doar de dragul conversației, pentru că sapele vor fi vizibile), prășitorul va răspunde: ”la sapă, la cutare”, indicând și locul unde se află terenul. Rețineți, la sapă, nu la prașilă, pentru că în funcție de perioadă, cel care pune întrebarea va ști dacă e vorba de copăit sau de prașilă, că doar nu e prostul satului, care nu s-ar trezi la o oră atât de matinală. Este cunoscut că prostul satului nu se trezește mai devreme de ora 10.

În funcție de caracteristicile terenului, prășitorul poate lua cu el unul sau mai multe recipiente cu apă. Pentru o zi de lucru sunt necesari circa 5 litri. De asemenea, în funcție de beneficiarul prașilei și de gradul acestuia de zgârcenie, prășitorul poate veni de acasă cu o cantitate de până la 1 litru de rachiu de prună, cu care își ajustează necesarul zilnic.

Ajuns la locul respectiv, prășitorul va începe activitatea cât mai rapid, după o scurtă observație. Regula este ca prășitul să se desfășoare în așa fel încât soarele să fie cât mai mult în spatele prășitorului. Dimineața vom prăși spre vest, seara spre est. Este foarte simplu. Punctele cardinale se stabilesc printr-o simplă operație de translație, respectiv aducând imaginea bisericii în poziția ei reală undeva pe terenul respectiv. Altarul e spre est, invariabil.

Pauzele se vor face la intervale de maxim jumătate de oră. Se va bea apă și se va consuma rachiu, fie din rezerva proprie, fie din sticla adusă de beneficiar.

Discuțiile între prășitori sunt prilejuite de întâmplări ciudate, precum descoperirea unui tezaur vizigot, ruinele unei cetăți dacice, a unui plug antic, a unui cadavru sau a unui izvor.

După 2 ore de prașilă, se va servi o gustare cu slănină, ceapă și pâine, udată cu o porție mai zdravănă de rachiu.

După încheierea unui conac, se va servi prânzul. Acesta va fi mai consistent și va include și o porție de mâncare caldă. În general se preferă fasolea, fie verde, fie boabe. Papricașul cu cartofi și costiță e varianta transilvăneană.

După prânz, prășitorul va dormi circa 2 ore, la umbră. În general orice teren cu porumb este prevăzut cu minim un copac, pus acolo tocmai în scopul obținerii umbrei. Dacă un anumit teren nu are umbră, prășitorii din zonă pot chiar să refuze să vină la prășit, forțând proprietarul să apeleze la alte culturi mai puțin profitabile, precum lucerna sau trifoiul.

După somn, urmează al doilea conac. Diferențele sunt mici, însă ar fi de remarcat creșterea progresivă a cantităților de alcool ingerate. Să ne amintim de la Cositul fânului for dummies că alcoolul consumat în aceste condiții nu induce o stare pronunțată de ebrietate.

După încheierea conacului al doilea, prășitorul îl însoțește pe beneficiar acasă, unde servește o cină consistentă, cu mâncare caldă și rachiu. Pleacă acasă pe înserat.

2. Beneficiarul prașilei

Ca să poți să prășești un teren, ai nevoie de prășitori buni. Fiind greu de găsit, intervine problema programărilor. Acestea se fac cu până la o săptămână înainte. Riscurile sunt mari. Dacă în ziua de dinaintea prașilei plouă, nu poți prăși și trebuie să te reprogramezi.

Unii prășitori sunt atât de căutați, că pentru a nu se pune rău cu clienții acceptă să efectueze un conac la unul și un conac la altul, în aceeași zi. O chestiune de fidelizare.

Dacă un prășitor nu își poate respecta angajamentul de a veni la prășit într-o zi stabilită, el trebuie să ofere beneficiarului o sapă de curtoazie, adică un alt prășitor, de un nivel de pregătire similar.

Nu intrăm în chstiunile legate de arvună, pentru că sunt mult prea stufoase.

Beneficiarul prașilei trebuie să se asigure că prășitorii muncesc. El va face tot posibilul ca aceștia să consume cât mai puțin alcool, să discute cât mai puțin și să sape cât mai mult. Dar, atentie la impostori. Iată câteva sfaturi utile.

Una din metodele de a identifica un prășitor amator este să urmărești câte rânduri de porumb prășește. Dacă prășește 3 simultan, e clar că e un impostor. Dacă prășește 2 simultan, e profesionist. Dacă prășește doar unul, e hoț.

Dacă un prășitor suferă în ziua respectivă de o indispoziție intestinală, este de preferat să fie trimis acasă, plătindu-i-se jumătate de conac.

Nu e bine să angajezi un prășitor bărbat și un prășitor femeie, dacă între cei doi există o relație sau unul din ei urmărește o relație cu celălalt. Acest lucru dăunează moralului celorlalți prășitori. În schimb, prășitorii soț-soție sunt ideali. Se știe că aceștia nu prea au ce discuta, nu vor bea prea mult de jenă unul față de celălalt și, dacă au avut și o ceartă în ajun vor munci cu furie, practic cât 3 prășitori obișnuiți.

Hrana, apa și alcoolul sunt sarcinile de bază ale beneficiarului. El va aduce gustarea dimineața, iar prânzul mai târziu, pentru a fi cald.

Este de preferat ca beneficiarul să participe la prașilă. El va săpa doar câte un rând de porumb, pentru a putea fi atent la prășitorii angajați.

Ziua de prașilă se încheie, din punctul de vedere al beneficiarului, cu plata. Aceasta se realizează exclusiv cash, în bancnote relativ mici, pentru a nu inoportuna prășitorul, care nu are niciun ban la el și nu poate da rest.

În funcție de prețul anului respectiv pentru un conac de prașilă, beneficiarul îi va plăti pe prășitori individual, separat, după calificarea fiecăruia. Prețul plin se plătește adulților cu experiență. Trei sferturi adolescenților și prășitorilor cu experiență redusă. Bețivii, leneșii, impostorii sunt plătiți cu prețul plin, dar nu mai sunt solicitați niciodată. Fiecare beneficiar își crează astfel o listă proprie cu prășitori.

Ar mai fi de menționat prășitorul în practică. Acesta este adus de regulă de părinți, prășește un singur rând, este instruit de cei care l-au adus, care au obligația de a corecta eventualele scăpări. Practicantul nu primește bani. În general prășitul se învață după 2 rânduri, pe urmă devine ca mersul pe bicicletă. Nu se uită, dar se perfecționează.

Sper că aceste detalii vă vor fi de folos în activitatea dumneavoastră. Dacă aveți completări sau nelămuriri, vă rog să mi le precizați.

4 Responses

  1. Excelent. Ai uitat sa subliniezi cat de taioase sunt frunzele de porumb, pamantul uscat ce solicita sapa si evident diferenta intre tuica de pruna ardeleneasca si tescovina de la campie.
    Plus un prasitor bun e la fel de valoros ca un instalator bun.

    • Gresesti in doua privinte.
      1. Frunzele de porumb sunt taioase, intr-adevar, dar nu in perioada prasitului. Atunci porumbul e mic si frunzele sunt chiar moi. Cand creste si il culegi… e alta poveste. Taie ca o coasa.
      2. Tescovina, desi este intr-adevar specifica zonelor “de campie”, adica zona Subcarpatilor, respectiv zonele de deal unde se planteaza vita de vie, din care se obtine susnumita tescovina (intre noi fie vorba, nu stiu de ce romani dau bani pe grappa italieneasca, din moment ce e acelasi lucru), tuica asta obtinuta din resturile de struguri rezultate dupa tescuire nu este utilizata la munci grele.

      Te asigur ca si in zonele “de campie” se produce o tuica de pruna foarte buna.

      Eventual, o diferenta ar fi gradul de distilare. Ardelenii o trec de doua ori prin cazan.
      Comparatia intre un prasitor bun si un instalator bun e corecta.
      Multumesc ca ai citit🙂

  2. Treaba e ca nu se mai seamana pamantul si nu mai ai ce prasi, ca de priceput vad ca te pricepi !

  3. Foarte instructiv. Cred ca orice prasitor sau beneficiar de prasila ar trebui sa aiba in kindle articolul asta sau macar un bookmark in iphone.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: