Canalia joaca in Vertigo

Canalia se trezeste la 7 fix, opreste alarma telefonului si se culca la loc. Are impresia ca viseaza ca e treaz. Tresare, aducandu-si aminte ca si-a promis sa inceapa un nou ritm de viata. Se uita speriat la ceas. E 7:24. Adormise din nou. Langa el, Iepurul doarme sau se preface.

Canalia pleaca la birou. Traficul e infernal de lejer. Parbrizul e atat de murdar incat ar avea o scuza sa loveasca maidanezi. Tentatia e imensa. Angoasele lui urbane se activeaza. Inchide geamul masinii ca sa nu-l scuipe niste tigani. Nu se stie niciodata? Ba da, uneori se stie.

Ajunge la sediu. Zeci de locuri de parcare goale. Parcheaza pe locul pe care parcheaza de obicei o doamna, cu un alt Citroen C3. Isi ia geanta, coboara. Se uita la sediu. E inalt, e imens. Are senzatia de vertigo direct in testicule, ca de obicei.

Intra in sediu. Usa e inchisa. E prea devreme. E 8.

Se intoarce la masina, deschide laptopul, cauta o retea wireless. Sunt zeci, toate cu parola. Tentativa de furt e impiedicata de imposibilitatea fizica de a-l comite. Isi aduce aminte de exemplele de la seminar. Exemplul lui? Cel din povestea lui Creanga: Prostia Omeneasca. “Sa presupunem ca un hot incearca sa fure carul omului aceluia prost, care il construise in casa si nu putea sa-l scoata in curte, pentru ca nu avea loc pe usa. Este deci imposibil sa-l furi fara a sparge zidurile casei. Am glumit. Fara a dezmembra carul”.

Angoasele se accentueaza. Sentimentul de abandon, de cosmar se instaureaza, domneste, are un sceptru. Herta Muller.

Canalia inchide laptopul, resemnat. Se uita in retrovizoare, pandind primul coleg cu cheie. Are impresia ca o vede pe colega lui, Roxana. Febril, isi ia geanta si coboara din masina. Incepe s-o urmareasca pe Roxana. Distanta dintre ei e destul de mare, vreo 50 de metri. Ochii Canaliei, afectati de somnolenta si adaptati la a vedea viata printr-un parbriz excesiv de murdar, transmit creierului ce vrea creierul sa vada.

Traseul Roxanei prin curte e firesc pana la un punct. Punctul in care trebuia sa o ia la stanga, spre sediu. O ia la dreapta. Canalia isi aminteste de Hitchcock, pentru ca Roxana intra in cladirea inalta. Canalia se uita in sus. Are iar senzatia de vertigo. Tot in testicule.

Intra in cladire. Cerbera e la panda. Canalia o evita, trecand demn pe langa ea, ca un om cu multa treaba. N-are timp sa-i dea din nou date false de identitate.

Canalia ajunge la lift. Roxana urca deja. Canalia anticipeaza ca liftul se va opri la etajul 5, unde sunt ceilalti colegi. Poate Roxana se duce in vizita. Liftul urca la 8. Contrariat, Canalia scoate telefonul si o suna. Dupa 5 tonuri, Canalia e in reteaua Orange. Bine a venit. Canalia cheama liftul. Urca la 5.

Birourile colegilor sunt goale. Roxana nu e nicaieri. Canalia iese pe hol si se uita in jos. Un hau. La automatul de cafea nu e nimeni. Urmarise Canalia o fantoma? Doarme? E un vis? Iar doarme pana la 10 ?

Coboara, aprinde o tigara. Mintea i se limpezeste. Isi da seama ca el lucreaza intr-un hotel si poate cere cheia de la receptie. La 8 si 15 e in sediu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: