Mă duc la Barcelona

Azi m-am dus până în Beziers, un oraş foarte urât şi plin de arabi şi magrebini. Am căutat aiurea LeClerc-ul vreo 45 de minute, dar tot am fost nevoit să pornesc GPS-ul.

Vroiam să cumpăr o cartelă telefonică LeClerc, pentru că telefonul îmi cerea un SIM network unlocking PIN şi credeam că e din cauza cartelei SFR, un căcăt sensibil mai monumental decât echivalentul din România, Vodafone.

Din nefericire, telefonul nu vrea să meargă nici cu cartela LeClerc, deci m-am trezit cu un ceas deşteptător extrem de scump, care face totuşi nişte poze ok.

Mâine dimineaţă plec la Barcelona, să preiau Iepurul. E posibil să-mi cumpăr un telefon dintr-o benzinărie.

De notat particularităţile cartelei LeClerc. Da, se obţine tot cu paşaportul, însă numărul nu îl afli decât prin SMS, după ce introduci cartela. Spre deosebire de creditul SFR, care are perioade de valabilitate absolut penibile, creditul LeClerc e pe viaţă, aproape.

Idei: automate de cartele, automate de telefoane (cu fisă).

Despre Barcelona nu ştiu aproape nimic, mi-e imposibil să fac o listă cu chestii pe care aş vrea să le văd, cum probabil fac alţii. Am auzit milioane de hipsteri extaziindu-se lasciv în poveşti despre “băi, cât de tare e Barcelona”, dar eu deja am o vârstă şi bănuiesc că voi fi puţintel dezamăgit. Evident, sunt blazat.

About these ads

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: