Viaţa în Râmnicu-Vâlcea

Am locuit în Râmnicu-Vâlcea între anii 1990-1998 şi 2002-2005. Am mai locuit aici câteva zile în octombrie 2010, înainte să plec în Grecia. Acum locuiesc din nou aici, din 22 Mai 2012, adică de aproape o lună.

Nu ştiu cam care e situaţia blogaristică locală şi nici nu mă interesează, am menţionat-o doar ca să introduc o automustrare total personală, care de fapt nici nu vă priveşte, ba mai mult: fraza ar trebui ştearsă. Vanitatea mă împiedică. Scriu tousjours cu aroganţa cu care v-am obişnuit.

Locuiesc într-un apartament torid, cu vedere spre vest, unde a fost poziţionat un bloc monolit, care în funcţie de ziua anului îmi blochează între 30 şi 45% din lumina soarelui.

Deşi în principiu doresc să redevin bucureştean pentru că sunt definitiv contaminat cu ritmul alert al capitalei, ar mai fi de menţionat şi oboseala pe care mi-o provoacă acest orăşel de provincie, unde te simţi bine în prima săptămână, dar mai târziu îţi vine să vomiţi de la insuportabila nemişcare. Senzaţia e descrisă în cărţile cu aventuri marinăreşti. Se numeşte rău de uscat.

Sigur, sângele meu găseşte sute de oftaturi poporaniste: verdeaţă, muzeul satului din Bujoreni, casa de la ţară şi plantarea propriului broccoli, dar toate astea sunt nişte vechi aventuri, la care nu te mai întorci pentru că viaţa a luat-o pe un făgaş etc etc.

Locuitorii mai tineri stau foarte bine la tuning auto şi aproape toate maşinile au tobe de eşapament modificate, pentru un sunet cât mai complex.

Deşi au un oraş frumos şi curat, locuitorii rămân însă de o mediocritate normală şi poate că dacă lucrurile ar fi stat altfel situaţia ar fi fost mai degrabă de speriat, nu de încurajat.

Culinar şi evenimentistic, oraşul e dominat de lanţul OK, unde mâncarea e ok, servirea e ok, iar preţurile sunt ok. Nimic spectaculos pare să fie motto-ul oraşului.

De remarcat noul avânt al Boromir, care a deschis nişte cafenele-cofetării. Totuşi, acestea nu sunt OK, ceea ce cântăreşte greu în opţiunile publicului.

În Râmnicu-Vâlcea nunţile şi botezurile sunt ok, crapul provensal e ok, totul e ok, dar la acest ok se opreşte totul.

 

4 Responses

  1. si totusi are farmecul lui.
    Mare prost ai fost sa pui baza in greci…

    • De când suntem aşa intimi încât să ne facem “prost” unul pe altul ?

      • mah… eu consider internetele astea ca fiind un fel de buldozer. Un fel de gura de aer data ideii de socialism.
        Adica daca panacuma dreptul la opinie era el garantat da nu prea era pus in practica acuma, carevasazica sa poate.
        Si eu ma consider intim (no homo) cu tot internetu care e ca fratii mei.
        Da acuma fiecare cum s-a adaptat.
        De ce nu am dreptate? Refutema urgent(no homo)

  2. Adica te-ai remutat in urbea noastra natala de ziua mea anul asta, sa inteleg? Asta da miscare! Dar nu trebuia sa te formalizezi.. :))) Acuma pe unde mai esti? Te pup!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: