Lămpaşul

“Lămpaşul tău de copil!”, zicea unchiul unui văr de-al meu, care nu mi-era unchi, în timp ce fata lui făcea ceva absolut banal, de exemplu toca o ceapă.

O ceapă aş fi tocat şi eu în loc să mă aflu în Dedeman cu mama şi Iepurul, pentru alegerea unor corpuri de iluminat pentru mamutul energofag de locuinţă de la ţară.

Aspecte pozitive: codurile produselor. B48. Te uiţi pe raft, undeva la 6 metri înlţime e expus un felinar din tinichea, produs în China, cu o falsă patină de cupru. Te uiţi dedesubt, vezi preţul şi tipul de fasung. Mintea matematică a Canaliei e mângâiată.

Dă să fugă de vreo trei ori, dar dragostea filială, respectiv conjugală îl reţin acolo, printre sferele luminoase. Se gândeşte la cuvântul “dedemaniac”, decide să-l păstreze pentru mai târziu. Se uită şocat la o “aplică” din sticlă gălbuie, cu suport maro, probabil din plastic, pe care colegele de shoppping i-o propun. Se încruntă: “piper alb în cârnaţi ? NICIODATĂ”. E o glumă personală între Canalia şi Iepurul, mama e stupefiată, are o nouă dovadă că fiul ei e complet ţicnic, dă şi ea să plece, o opresc dragostea de mama şi teama de a se întoarce iar acasă la tata fără niciun corp de iluminat.

Deşi sfătuiţi de Canalia să nu se bage, pentru binele lor, asistenţii Dedeman vin să-şi ofere bogata experienţă tehnică în luxosul domeniu al luminilor, aplicelor şi fasungurilor.

După peregrinări evreieşti prin feeria de bâlci a raionului de veioze şi lustre, Canalia găseşte soluţia: iluminismul. Mai precis, să aleagă el singur, iar toată lumea să tacă, fiindcă alegerea lui e clar cea mai bună. În mintea Canaliei era lumină, ca şi cum razele calde şi reci ale becurilor economice Philips i-ar fi trecut prin cutia craniană şi i-ar fi ajuns la creier, dându-i idei.

Refuzul implicit, dat de mamă prin înălţarea buzei de jos peste cea de sus, concomitent cu o uitătură într-un unghi de circa 105 grade faţă de direcţia înainte îl demoraliză, aşa că-şi făcu de lucru cu căruciorul, încărcă 8 felinare cu prindere pe verticală şi unul suspendat, se îndreptă spre casă, convins că mamutul energofag va mai rămâne mult timp victimă a obscurantismului decizional.

Căută soluţia a treia zi, în Valoris, magazin specializat în corpuri de iluminat, unde situaţia fu de aşa natură că regretă că nu acceptase atunci, pe loc, nefericirea cu sticlă galbenă şi plastic maro care, împreună cu rozul din sufragerie ar fi creat o “ambianţă plăcută, cu muzică, antren şi şlagăre de neuitat” la o eventuală pensiune.

Şi toate astea dintr-o ambiţie prostească a Canaliei de a nu se deda la banal.

One Response

  1. Cum ajunsei eu pe blogul tau! “Lămpaşul tău de copil!”🙂
    Io de unde-mi cumpar un lampas ca n-am niciun Dedeman sau Valoris pe o raza de 150 km ?….:(

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: