Din culisele vieţii unui sportiv

Am început să merg la sală joi, 10 Ianuarie, 2013. Acum 5 zile. De atunci parcă au trecut ani. M-am schimbat foarte mult. Nu mă refer doar la aspectul fizic, sau tonusul muscular, sau faptul că am slăbit aproape 2 kilograme, după ce am fost la toaletă.

Mă refer, desigur, la schimbările de personalitate, la schimbările profunde asupra stilului meu de viaţă. Programul riguros de exerciţii, mesele frugale, la ore fixe, chiar şi duşurile mai frecvente, toate acestea au lăsat asupra mea o amprentă de neşters. Mă întrebam când voi fi considerat sportiv, sau când mă voi putea considera eu însumi un sportiv. Mi-am dat seama că laurii, medaliile, aplauzele, sau ploile de confetti sunt un văl al Mayei şi că adevăratul etalon e altul. Am ştiut că sunt sportiv atunci când băiatul de serviciu de la Animal Kingdom a dat cu mopul şi lângă vestiarul meu, nu doar lângă vestiarele colegilor mei culturişti sau asasini plătiţi.

Acum, după atâtea şi atâtea ore petrecute împreună, eu şi banda mea de alergat, pe care am botezat-o Hillary, ne înţelegem ca un turc cu pistolul lui.

Cu Mein Kampf în căşti, călcând apăsat pe Hillary, pe nivelul maxim de înclinaţie, la 6 km/h, Canalia transpiră pentru diverse idealuri, exprimând prin sportivitatea lui năzuinţa de veacuri a grăsanilor de a deveni supli şi de a cuceri lumea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: