Revenind…

În primul şi-n primul rând, nu mai ştiu exact cine sunt, după ce am trecut la numele Adrian, nu mai ştiu pentru cine lucrez (şi am discuţii bizare cu Lucian Mândruţă, mai nou), nu ştiu pe ce lume trăiesc, fiindcă locuiesc undeva în sudul Franţei şi nu ştiu ce am de gând să fac, fiind în mijlocul achiziţiei unei locuinţe.

Am avut un blog “de Grecia“, începusem unul “de France“, dar niciodată nu am regăsit tonul de aici, libertatea uriaşă de manevră a limbii române şi atitudinea autoironică.

De când am abandonat Canalia pe o plajă grecească, lumea s-a schimbat.

Reiau acest text după circa 2 săptămâni.

Sunt în România şi cele câteva luni de Franţa m-au afectat mult prea puternic pentru a nu zâmbi când o maşină mă claxonează fiindcă circul pe carosabil, în loc să-mi risc gâtul pe trotuar, unde aş circula ameninţat de ţurţurii stalactitici care pândesc pietonul mai câineşte decât pândeşte fraierul un taximetrist împuţit pe Aeroportul Băneasa.

Mi se par ieftine cărţile, cafelele şi ceaiurile de la Cărtureşti şi toate restaurantele. Practic, n-am nici o scuză. Observ că am scris nici o şi nu nicio, deci creierul mă îndeamnă să renunţ la grafia stupidă, făcută pentru prostovani care oricum nu au idee de unde şi până unde.

Din perioada în care am lipsit ţin minte şi vă pot relata următoarea scenă: mă plimb desculţ pe o plajă, cu un briceag în mână. Caut scoici prinse de pietre. Le desprind greu de tot, le pun într-o pungă. Scot cărniţa din scoică şi o pun în cârlig, aşa cum mi-a arătat o pescăriţă grecoaică. Ea pescuieşte cu încă o femeie, la câteva zeci de metri. Eu nu prind nimic, ea prinde un zărgan. Undeva, la vreo 20 de metri, soţia mea înoată, iar eu o încurajez, bucuros că a depăşit frica de apă.

Sper să reuşesc să vă povestesc şi alte lucruri.

Plec mâine în Franţa.

Advertisements

Trombonesc si in revista Unica

Puteti citi aici despre fanteziile creierului meu.

Va submit atentiei

Pentru un public mai cosmopolit, am infiintat Greektings, in ideea transformarii intr-un site de mare succes.

I have to go. Away.

Comedy Cluj suna super

Am fost invitat la festivalul de film de comedie Comedy Cluj, care acum e in toi. Organizatorii îmi oferă cazare și nu mai știu ce, nici nu contează, că oricum mă bucur enorm.

Am intrat pe site, mi-am făcut programul, am găsit adresele cinematografelor (micile mele escapade prin Cluj de prin studenție îmi vor prinde bine, știu orașul cât de cât), am un orar destul de strâns, dar sunt convins că o să-mi placă.

Am ales un film macedonean (poate seamănă cu ale lui Kusturica ? ), unul haponez, unul spaniol (Tapas-dacă e cu mâncare, mie îmi place), unul canadian la Polus Drive-In Center (chiar sunt curios cum e, n-am mai fost până acum la drive-in), unul portughez și unul maghiar.

Apropo de filmul maghiar, eu sunt fan Frigyes Karinthy , un scriitor genial, extrem de ignorat în țara noastră. Sper ca și filmul acesta maghiar, Cealaltă Americă 2, să-mi aducă aminte de umorul lui Frigyes.

Care va să zică, voi fi cazat la City Plaza și înțeleg că la final ar fi și un fel de petrecere. Să-mi încarc bateriile, urmează altă sesiune de poze cu urși pe Trombon.

Finețuri cu Rompetrol

Intru la Rompetrol, pentru că am văzut reclama la Efix, caut cafea la doză. Nu găsesc marca mea preferată, dar găsesc alta, mai interesantă, cu arome. De vanilie, de exemplu. Super idee, să pui vanilie în cafea. Eu aș pune și niște scorțișoară.

Căutând prin rafturi, peste ce credeți că dau ? Peste sucul de portocale la doză San Pellegrino. De ce sunt atât de extaziat ? Pentru că are un capac de staniol, pentru igienă. E foarte important ! Nu vă explic cu câtă plăcere am scos staniolul ăla, convins că doza e curată, imaculată. Că măcar n-au pus jegoșii mâinile pe ea. Ajută, zic eu.

Azi am citit într-o revistă că nu știu ce marcă de bere are și ea doze cu capac de staniol. Mă încălzește de nu vă explic. Eu nu beau bere și oricum nu la volan.

Așa că pe viitor voi opri mai des la Rompetrol. Că acolo știu eu că au cafea cu aromă de vanilie și San Pellegrino cu staniol. În alte locuri nici nu vreau să caut.

And don’t ask why