Francmasoneria, Becali, Biserica Ortodoxa

Canalia si clasa politica

Ingandurat, Canalia merge incet pe Str. Maria Roseti, constatand ca nu avem inca prim ministru si deci mai are o sansa.

S-ar duce pana la Cotroceni, sa aiba si el niste consultari cu presedintele. De ce nu? Are un trecut nepatat. Bine, a fost pionier si sef de detasament in clasa a IV-a, ba chiar a fost facut pionier din clasa I, din ratiuni politice. De stat, probabil.

Dar nu a turnat pe nimeni. Desi stia cine a spart geamul ala, in ’87. A fost o victima a sistemului. Si cate manuscrise n-a tinut el in sertar pe vremea odiosului?! Zeci de caiete dictando, pline de desene, mai ales ghiocei stilizati, domeniu in care atinsese o virtuozitate inimaginabila.

La Revolutie a fost acolo, tremurand si el in fata televizorului si plangand alaturi de o tara intreaga atunci cand TVR a intrerupt transmisiunea filmului “Ringul” cu Sergiu Nicolaescu si a inceput sa-l de pe Iliescu in direct, incontinuu, obsedant.

A facut tranzitia in prima linie, adica pe bancile scolii. Acolo s-au dat luptele intre generatii, acolo s-a facut adevarata propaganda. Canalia a razbatut si-a invatat inclusiv limba franceza.

El, alaturi de altii, normal, a stat la cozi. A cumparat paine pe cartela. A fost trimis de parinti dupa sifoane. Din nefericire, raportul Tismaneanu nu face aproape nicio referire la copiii care au suferit pe vremea comunistilor cand erau trimisi dupa sifoane.

A mers cu trenul in anii 90, chestie pentru care altii fac si acum terapie la psiholog.

N-a avut blugi. N-a avut desene animate. Dar a avut demnitate.

A strans cureaua cu Ciorbea, a scris poezii o data cu Radu Vasile. A avut vise recurente cu geaca galbena a lui Trutulescu din dosarul Tigareta.

Canalia s-a maturizat impreuna cu intreaga clasa politica. Simte ca toti politicienii ii sunt intr-un fel colegi.

Si-l imagineaza pe Nastase in banca a doua de la geam. Pe Geoana undeva in prima banca, mereu cu mana pe sus.

Basescu e in ultima banca, face avioane si ciupeste colegele de cur. Nu-si face niciodata temele, chiuleste, injura si fumeaza.

Hrebenciuc e fix in mijlocul clasei, la mijlocul randului de pe mijloc. Ca sa poata sa sopteasca in timpul orelor si sa comunice cu toata lumea. Pe la el trec toate fituicile, el transmite si biletele de dragoste. E omniprezent.

Nastase a furat creta si are doua scaune. Pe unul sta el, pe celalalt are ghiozdanul. Se zvoneste ca ar avea de fapt 4 scaune, dar nu stie nimeni unde le tine.

La catedra sta poporul si se face ca nu vede pe nimeni. Ii e tare simpatic Basescu. Ii aduce aminte de propriile nazbatii.

Eu sunt la tabla. O sterg frumos, sistematic. Sunt de serviciu in fiecare zi, pentru ca asa s-a votat in clasa. E lege, trebuie s-o respect.

Vadim a ramas repetent, ceea ce inseamna ca nu o sa mai fie scandal anul asta.

Toti avem probleme cu un individ care da tarcoale scolii. Il cheama Becali, e smecher, are bani, dar n-a fost admis. De ciuda ne injura pe toti.

Asta e clasa politica a Canaliei. O clasa ca oricare alta. Unii intrati pe merit, altii pe pile.

Ajungand pe Magheru, Canalia ofteaza si se gandeste de ce nu ridica si el mana. De ce nu poate fi si el prieten cu Hrebenciuc. De ce i-o ia in fata gangavul de Geoana? Sau ala scutit de la Educatie Fizica, Stolojan?

Sa se mute la alta scoala? Sa-i arda vreo doua palme poporului de la catedra?

Pana una alta, iar e de serviciu. Iar sterge cu buretele si se roaga de Nastase sa-i dea creta inapoi.

De la ciobanul Bucur la ciobanul Becali

Becali are blog. In limba romana, da. Eu credeam ca bloggingul e o activitate intelectuala, o forma aparte de exhibitionism, destinata oamenilor care simt ca au ceva de spus, au un comportament compulsiv in acest sens.

Acesti oameni scriu, pun poze si filme in Blog.

Un blog e o forma de comunicare si de aceea aparitia blogurilor politice era doar o chestiune de timp. Nastase a dat tonul si, fiind un tip inteligent, ma vad nevoit sa-l includ in categoria bloggerilor.

Dar sa-si faca Becali blog? E un fenomen bucurestean par excellence. Bucurestiul e o aglomerare de cocioabe si palate. Era normal ca Becali sa-si faca si un palat online.

Becali e practic semi-analfabet. Blogul e redactat de altcineva. Spun aceste lucruri, desi sunt evidente, pentru a fi spuse, totusi. Scrise undeva.

Acum 200 de ani, Becali si-ar fi lepadat caftanul si si-ar fi pus straie nemtesti, fara a se imbaia insa, ca un boier bucurestean obisnuit. Acum, Becali si-a lepadat limbajul si a pus un papagal sa vorbeasca in locul lui, ramanand acelasi semi-analfabet. Cu toate tentativele lui de a se educa, apeland la serviciile unor personalitati, Becali ramane un cioban.

Tot asa cum cu secole in urma calesti aurite razbateau ulitele noroioase ale Bucurestilor, astazi Becali da in gropi cu Maybach-ul lui si risca sa ii cada un stalp plin de cabluri pe masina.

Infiintat de ciobanul Bucur, Bucurestiul e destinat eminamente ciobanilor. De la cei de la metrou pana la cei din Parlament. De la ciobanii-femeie din spatele ghiseelor de la Circa Financiara, la ciobanii-copii de pe Hi5, numiti si cocalari sau pitipoance.

In Bucuresti, turma a capatat o noua forma. Romanii sunt in acelasi timp si oi si ciobani.

Ca sa nu mai vorbesc de magari. Sa faci pe cineva magar in ziua de azi e la fel cu a spune despre tine insuti ca esti un bou. Magarii nu trebuie demascati sau aratati cu degetul. Sovinul din mine spune ca trebuie loviti fara mila.

La fel ca Becali, acesti ciobani-oi de Bucuresti au avut sansa de a se educa. Au ales totusi sa nu o faca. In aceeasi situatie se afla si cei mai multi romani in prezent. Tranzitia nu se impaca deloc cu educatia.

Asa ca ne-am trezit intr-o tara in care Becali are blog si comunica. O tara cu oameni lipsiti de educatie care vorbesc si oameni care ii inteleg, culmea. Pentru ca asa sunt ei, asta e nivelul. O tara in care oamenii citesc libertatea si cancan si au cont pe haifaiv. Asta e tot.

Pentru a veni in sprijinul turmei de ciobani-oi, iata si cateva linkuri utile:

Blogul lui Becali

Libertatea

Cancan

Click

Hi5