Anxious to please

Primul meu film e gata. Scenariul si regia imi apartin. Are un minut sau ceva de genul asta, e un trailer practic, dar e prima productie video in care viziunea mea a razbit de la cap la coada.

Am avut si recuzita, de la casa de moda Iepuru’s.

Advertisements

Inglourious Basterds

Am fost la film, la Mall Plaza, la marea epopee a lui Tarantino.

Apreciez tehnica, ineditul scenariului, noua abordare a ideii de fictiune, costumele, muzica, prestatia lui Cristoph Waltz. Dar, ca intreg, nu m-a lasat paf. Ba, din contra.

Dupa GrindHouse, Basterds ar fi trebuit sa iasa altcumva. Cliseul adus la rang de arta, iata contributia lui Tarantino la cinematografia mondiala. Dar Basterds amesteca tehnica asta cu o mie de chestii absolut originale si de aici impresia mea de dezlanat.

Dar sa-i luam apararea.

Filmul dureaza doua ore si jumatate, cu toate ca s-a taiat foarte mult, din ratiuni de marketing si sanatate a spectatorilor. Dar se vede ca s-a taiat. Filmul putea tine 6-7 ore. Poate ca Tarantino ar trebui sa scoata si versiunea asta. Probabil mi-ar placea mai mult.

A, si ce era mai important de spus:

Este ultima oara cand merg la un cinematograf in Romania. M-am saturat sa traiesc cu perspectiva ca as putea fi arestat pentru lovire, vatamare corporala sau omor. Da, e vorba de telefoane, vorbit, mizerii si cocalari.

Canalia la Ingeri si Demoni

Sau Angela si Demonii, cum ii place Canaliei sa spuna.

E un film lung, jignitor pentru multi, in special pentru cei cu o cultura generala mai solida. Cat despre Papa, catolici sau Vatican, putin imi pasa ce-i deranjeaza pe domnii astia imbracati in rosu, culoarea diavolului.

Eroul, Peter Langdon, adica Tom Hanks, e profesorul ala din Codul lui DaVinci. Totusi, ceva s-a imbunatatit semnificativ. Parul lui Tom Hanks nu mai arata ca al unei femei lovite de alopecie. Acum arata ca al unui barbat chel, cu peruca. Bravo, Tom.

Ewan McGregor (sau cum s-o fi scriind) are un rol demential. Nu vreau sa va stric supriza si de aceea voi spune doar ca el e personajul cel rau, la final sare in elicopter cu antimateria, care explodeaza, apoi reuseste sa coboare cu parasuta, e propus sa fie ales papa, apoi isi da foc in San Pietro. Sunt sigur ca veti dormi pe atunci, asa ca va fac un serviciu ca va spun asta.

Pentru a fi la fel de obositor ca scenaristul sau regizorul sau, ma rog, ala care a pus in film toate explicatiile alea plictisitoare, trebuie sa va spun ca scena de la final, cu ingerul care cade din ceruri, si apoi coboara in pamant unde arde e de fapt mitul biblic cu Lucifer (aducatorul de lumina) care e batut si se prabuseste in focul Gheenei.

Da.

Iar ciocnirea dintre materie si anti-materie reprezinta stilizat geneza. Facerea lumii. Da.

Iar reclamele la Sephora, la Lancia, la Roma in general, sunt si mai obositoare.

Scenele cu arhivele Aaticanului, care seamana cu depozitul ala mare din Dosarele X sunt desigur false, dar cool.

Si daca n-ar fi stat langa mine Antichristul ala nenorocit care vorbea la telefon, ar fi fost super.

Despre filmul Franklyn

Am parasit sala dupa o ora.
Indraznesc sa comentez filmul chiar daca nu l-am vazut integral, din urmatoarele motive:
– e fenomenal de prost.
– din cat am vazut am tras concluzia ca niciun final nu poate fi suficient de genial incat sa imbine cele doua parti total aiurea ale naratiunii.
– efectele speciale sunt … sunt niste poze, domne. Intunecate.
– Phillipe sau cum l-o fi chemand joaca la fel de prost ca de obicei.

Acestea fiind spuse, va recomand sa nu va duceti.

In schimb, abia astept Rock and Rolla, ultimul film al lui Guy Ritchie. Sper sa nu ma dezamageasca, desi dupa Lock Stock and 2 Smoking Barrels si Snatch…

Eram suparat pe Mungiu

Pentru ca se tine numai de filme de-astea cu comunisti. La ala cu avortul nici nu am de gand sa ma uit, ca nu ma tenteaza morbidul. Pot intelege destul de bine chestiunea si fara sa ma uit la 4, 3, 2.

Am inteles ca a mai facut un film, cu amintiri din epoca de aur. E mai bine, avand in vedere ca e o comedie. Romania are nevoie de comedii.

Deci, nu mai sunt suparat. Il iert. Ai auzit, Mungiu? Te iert, ma, te iert.

A, si imi pare rau ca sora-ta a fost scoasa de pe listele PD-L. Ai fi avut si tu pe cineva sus-pus in UE, poate luai Oscarul. Deh…

Cinefag

Un cinefag este o persoana care mananca filme.

O astfel de persoana este Iepuru, care si-a facut blog, debutand astfel in complicata lume a online-ului.

Blogul se doreste a fi o serie de printscreen-uri cu scene din filme care i-au placut Iepurului, alese dupa criterii subiective si personale.

Unul din criterii este si dorinta de a-l speria pe Canalia, cu scene din filme de groaza, cum e Silent Hill.

Cinefag nu va concura anul acesta la Roblogfest, pentru ca e prea nou, insa anul viitor va fi inscris cu siguranta, la mai multe categorii.

Vizitatorii blogului Cinefag sunt in general cinefili, dar nu numai.

Au varsta cuprinsa intre 25 si 45 de ani, au telefon mobil, autoturism, au fost intr-o vacanta in strainatate anul trecut, cumpara frecvent diferite produse online, platind cu cardul, intentioneaza sa-si cumpere multiple produse electrocasnice in viitorul apropiat, 33% voteaza cu PSD, 33% cu PDL si 33% nu voteaza.

Crank

Da, ma… stiu ca l-ati vazut toti, ca s-a epuizat subiectul. Ce sa fac? Eu l-am vazut abia aseara.

In primul rand, e cu Jason, unul din actorii mei preferati. In al doilea rand, are o super scena cu o masina care urca pe scara rulanta de la mall. Mie imi plac foarte mult scarile rulante si deci am fost impresionat.

Are si scene fierbinti. Are si scene inspirate din desene animate.

Filmul e o comedie neagra impanata cu actiune, dar nu de neam prost, gen Steven Segall (sau cum il cheama pe impotentul ala…). Bine, nu e nici Snatch, dar merge. Jason a jucat si in Snatch, apropo.

Mi-a placut, nu am adormit la el. Am adormit la CSI, in schimb.