Ma doare in cot de fotbal. Poate prea mult?

Am vazut ca exista un fel de campanie cu jurnalistii de sport. Carora le pasa, poate prea mult. Constat inca o data cat de mare e ruptura asta intre mine si sport. Mai precis, intre mine si fotbal, pentru ca alte sporturi nu prea mai exista in presa.

Nu stiu daca sunt un inadaptat. Poate n-am destui hormoni masculini, desi am vazut ca si femeile sunt inebunite dupa fotbalisti. Pardon, dupa fotbal.

Dar eu ma simt bine. Si ma doare in cot(am vrut sa zic in cur) de fotbal.

Nimic nu ma bucura mai mult decat ratarea unei calificari

Pentru ca demonstreaza lipsa de valoare a singurului sport al Romaniei, fotbalul.

Si, ca sa fac pe desteptul, tin sa le comunic pasionatilor de fotbal, celor care stiu sa citeasca, desigur, urmatoarele:

Echipa cea ma buna nu este cea formata din cei mai buni jucatori ai momentului, ci din acei jucatori care impreuna dau cele mai bune rezultate.

Ma rezum la asta, pentru ca eu nu ma uit la fotbal si nu prea am dreptul sa comentez. Dar ma bucur al dracului de mult ca nu ne-am calificat.

De ce?

Ca ma irita imbecilii de comentatori sportivi. De exemplu, cei doi neni care s-au apucat sa comenteze partidele de snooker si care ma determina astfel sa ma uit cu sonorul la minim.

Ca ma seaca pseudolimbajul comentatorilor de fotbal. Vorbesc incontinuu despre orice altceva decat despre meci.

Ca ma seaca introducerile facute de stiristi colegilor de la sport, de genul: Si ia zi, papuse, azi avem meci…

Ca sportul e tratat ca un razboi, transformat in senzational.

Ca preluarea strigatului de lupta al spartanilor de catre echipa Dinamo mi se pare cea mai jalnica si penibila chestie realizata vreodata de specia umana. Nu ca as avea ceva cu Dinamo.

Ca dorinta cea mai mare a fiecarui suporter roman e sa injure cat mai tare, sa introduca materiale incendiare pe stadion si, daca se poate, sa bata cat mai multi membri ai galeriei adverse.

Ca fotbalul si structurile lui ilegale sunt un stat in stat, la fel ca Biserica Ortodoxa, ruda cea mai apropiata a fotbalului.

Sa ma opresc aici, fotbalul nu merita mai mult. Un gunoi imens.

Romania fotbalistica

Discutie auzita intamplator in Sir, magazinul in care se afla un stand al unui arab care vinde camasi, pantaloni, cravate si curele, necesare Canaliei pentru nunta fratelui sau.

Un copil de 7-8 ani se juca printre standuri cu un avion de hartie. O doamna vanzatoare il urmareste plina de de simpatie.

– Naaa, ia uite ca nu mai zboara asa bine. Trebuie sa-l arunci cum trebuie. Altfel cum sa ajungi pilot?”

– Dar eu nu vreau sa ma fac pilot.

– Dar ce vrei sa te faci cand cresti mare? Nu vrei sa fii pilot?

– Nu.

– Dar ce vrei sa te faci tu cand te faci mare?

– Fotbalist.

Adevarul e ca Romania are mare nevoie de fotbalisti buni.