Toţi vrem să plecăm

După ce au fost descoperiţi 5 copii ai străzii morţi într-un tomberon, în care făcuseră focul şi închiseseră capacul că le era frig, chinezii au început să posteze fel de fel de jelanii pe internetul lor, mulţi blestemându-şi zilele că s-au născut într-o ţară atât de căcăcioasă, adică România. Pardon, China. Una din declaraţii era: “Să se odihnească în pace şi să nu se reîncarneze în China”.

Vedeţi ? Chinezul care a scris asta, acum cel mai probabil bătut într-un beci după ce a fost depistat după IP şi săltat de organe, visează alegoric o plecare din ţară, o evadare prin reîncarnare. Poate în România, o ţară vestică, europeană, liberă, democratică, unde dreptul la exprimare este, ce pula mea, sfânt.

Iar noi, berceniţii din blocurile unde răsună duios o manea la maxim pe la 4 dimineaţa, când îi e voinicului cheful mai dulce, visăm ca bivolii să evadăm ba în Franţa, ba în Marea Britanie, ba în Canada, ca nişte ţigani metafizici în căutarea fierului vechi al liniştii, decenţei şi bunului simţ.

Greşim când spunem că suntem înconjuraţi numai de gunoaie şi mizerie, golani, hoţi, nesimţiţi, cocalari, corupţi, şmecheri şi bulangii, ţărani, manelişti. Suntem înconjuraţi de noi înşine, iar soluţia e doar în noi şi pe planeta asta. Prea mult nu poţi să fugi.

Doar în noi înşine rezidă viitorul acestei naţiuni.