M-am gandit mult la poezia El-Zorab, pe care o citeam cand eram mic, impreuna cu alte poezii patriotice scrise de Cosbuc.
Insa abia recent am inteles mai bine ce s-a intamplat de fapt in poezia respectiva. Un caz rar.
Pe scurt:
La pasa vine un arab. Cu un cal de vanzare. Salaam! Salaam! (nu de cal, asa se saluta ei).
Arabul promoveaza calul, dar in gand. Se gandeste cat de tare e El-Zorab, cat de frumos etc. Probabil incercand sa-i comunice telepatic pasei avantajele produsului pe care incerca sa-l comercializeze.
Pasa zice: misto cal, sa n-am parte. O mie de techini e bine?
Arabul insfaca punga cu techinii, considerandu-se norocos. Vai, ce pret bun am luat pe el. Face doi pasi, in timp ce reconsidera beneficiile pe care i le aducea calul. Are o epifanie. Vrea calul inapoi, propunandu-i pasei sa-i returneze banii. Pasa il ameninta ca-l da in judecata, apoi isi aduce aminte ca el e judecatorul suprem si il ameninta ca-l elimina.
Arabul il asasineaza pe El-Zorab. Sfarsit.
Secolul XX-XXI.
La americani vine un arab. Ia uite, fratioare, ce petrol misto am!
Cat iti dau pe el, barosane?!
Da-mi de niste tancuri, de niste rachete si de restul grenade de mana.
Arabul reanalizeaza beneficiile petrolului. Considera ca americanii il fura.
Americanii zic: mars de-aici, te-mpusc etc.
Arabii darama World Trade Center. Asa mai merge.
Filed under: Canalissimo | Tagged: america, arab, canalia, filosofie, petrol, poezie | 4 Comments »