Canalia si domnita la ananghie

Aseara, Canalia se intorcea de la supermarketul Real, fericit ca are portbagajul plin cu bunatati. Cel mai mult se bucura ca are gris unguresc si ciocolata de menaj.

In cartierul tiganesc, adica pe Str. Anton Pann (tigan), o domnita in varsta de aproximativ 50 de ani era la ananghie. In ce consta ananghia? Un caine. Canalia, cainofob renumit, intra imediat in alerta. Domnita la ananghie trebuie salvata de dulaul fioros.

Cum proceda Canalia?

Incepu sa claxoneze si sa se apropie, trecand pe contrasens (dupa ce s-a asigurat in prealabil). Reusi sa taie calea bestiei. A cainelui, nu a domnitei la ananghie. Apoi isi relua drumul, constatand ca potaia fusese potolita de interventia providentiala, aproape divina.  Canalia potrivita la locul potrivit si la timpul potrivit.

Apoi, Canalia privi domnita la ananghie, sperand la un gest de salut plin de recunostinta. Vazu cu stupoare o fata acra, deloc binevoitoare.

Isi dadu seama de adevarul dureros: domnita la ananghie luase gestul sau cavaleresc drept unul total marlanesc. Crezuse ca fusese victima unei persecutii ad-hoc, fara nicio justificare. Un gest gratuit, menit sa o sperie, sa o agreseze psihic. Un gest atat de intalnit in Romania si mai ales in Bucuresti.

Canalia o declara imediat drept proasta, apoi se cai. De ce?

Pentru ca romanii iubesc animalele. Chiar cu pretul vietii si al integritatii corporale. Pentru ca romanii iubesc animalele mult mai mult decat oamenii. Si-atunci, domnita la ananghie probabil nu se considera amenintata de dulau. Poate vroia chiar sa-l mangaie, sau sa-i dea ceva de mancare.

Pentru ca romanii au o zicala: Facerea de bine nu miroase-a bine. De aceea, gestul Canaliei putea fi interpretat cel mai bine ca fiind unul agresiv.

Si-atunci? De ce ii mai pasa Canaliei de oameni? De ce ajuta el domnite la ananghie? Nu e mai bine sa le lase sa le jupoaie cainii?

Advertisements

Nu am nimic cu cioroii, bozgorii sau jidanii

Canalia vrea sa ia pozitie in mod oficial fata de chestiunea tiganeasca, evreiasca si ungureasca. Pentru ca e foarte la moda sa-ti dai cu parerea asupra fenomenelor de xenofobie, ura rasiala si asa mai departe.

Iar titlul exprima foarte dragut atitudinea normala, casual, a romanului fata de “ceilalti”.

1. Evreii

Romanii nu au si nu au avut niciodata inteligenta de a fi cu adevarat antisemiti, iar antisemitismul romanesc e unul inertial. Nu poti acuza o natiune imbecila de antisemitism, ci doar de imbecilitate.

2. Tiganii

In privinta tiganilor, cred ca atitudinea generala e atat de generala incat suntem fortati sa generalizam. Chiar daca nu suntem adeptii generalizarilor. Tiganii fura, tiganii omoara. Sunt generalizari. Din pacate, sunt pertinente.

3. Ungurii

Despre unguri… numai de bine. Atata timp cat Romania si Ungaria o tin in continuare pe drumul pe care au apucat-o, adica progres economic, latraturile UDMR-ului vor avea un ecou din ce in ce mai mic. Iar chestiunea Parlamentului European, in care Romania a trimis foarte multi unguri, e complet desueta. Parlamentul European e o institutie fara atributii. Comisia, in schimb, conteaza. Si Romania are comisar pe probleme lingvistice.

Pasiunea mea, cultura si jazzul tiganesc

Azi-noapte m-am dezlantuit, pur si simplu. Am ascultat manele pana pe la 3 dimineata.

Ati remarcat cumva subtilele modificari ale manelelor? Nu mai sunt ce erau odata. S-a terminat cu dusmanii, banii, valoarea. A aparut jazzul tiganesc.

Mult mai complex si cu siguranta un mare pas inainte spre o cultura total tiganeasca.

Micky, vecinul meu tigan si proprietarul carciumii tequilla a organizat o nunta sau un botez. Nu stiu exact despre ce era vorba. A fost cu strigare. 100 de euro, 100 de euro. Slabut.

De ce nu am chemat Politia, cum am facut data trebuta? Nu are sens. E inutil.

De ce m-am abtinut si nu i-am aruncat cu o piatra in geam? Pentru ca m-ar omori tiganii. Nu m-am gandit nici o clipa ca mi-ar face Politia ceva. Politia nu face nimic in Romania.

Concluziile mele?

Pe planeta asta exista o singura natiune mai dezgustatoare decat tiganii. Natiunea romana, care le permite tiganilor sa traiasca aici.

Ce face un om cand se confrunta cu problema daunatorilor? Ia masuri. Starpeste.

Ce face romanul cu daunatorii? Ii pupa in bot si joaca pe manele alaturi de ei.

Jena si scarba, prietenele Canaliei

Jena si scarba sunt prietenele mele cele mai bune. Petrecem mult timp impreuna in Romania, insa rar de tot calatorim impreuna in afara granitelor. Ele raman de obicei aici.

Merg pe strada cu ochii in jos, incruntat. Nu vreau sa calc intr-un cacat de caine, scos la “plimbare” de vecinii mei, care zambesc afabil cand le spun ca e ilegal sa scoata cainele fara lesa. “Nu musca, domnule, e bland”. Da? Si legea e blanda, vad. Totul e bland in Romania, mai putin duhoarea.

Sunt atent sa nu ma calce vreo masina, sa nu dea peste mine un roman care scoate Q7-le cu spatele din curtea vilei.

Sunt atent sa nu imi fure vreun tigan portofelul.

Sunt atent sa imi tin respiratia cand trec pe langa chioscul florareselor de pe Maria Rosetti si nu pentru ca as fi alergic la polen. Unii dintre voi s-au prins deja de ce vreau sa spun: tiganii put.

Joia (azi e joi), inainte de a iesi din casa trag o gura de aer sa-mi ajunga pentru 1 minut si 10 secunde, pentru ca administratorul pute a transpiratie. Cu toate astea, ii spun buna ziua, chiar si tinandu-mi respiratia. Romanii put, iar eu le dau buna ziua, ca asa am fost educat. Poate omul are un sindrom rar, straniu, care il impiedica sa se spele sub brat.

Cand traversez sunt atent sa nu treaca un 381 pe “galben” si sa-mi uneasca destinul cu cel mai subtire asfalt din Europa.

Cand scot bani de la bancomat sunt atent sa nu fiu jefuit. Mi-e jena sa ma uit in stanga si in dreapta, cu toate ca stiu ca in intersectie e un politist. Sloganul lor “Siguranta si incredere” imi face scarba.

Tastele bancomatului sunt foarte jegoase. Jena si scarba. Romanii scot milioane de pe card cu aceleasi maini cu care se scarpina in cur, apoi se scarpina in ureche, se scobesc in nas si, in cele din urma, in dinti. Dupa care mai scot niste bani de la bancomat.

In fata Hiltonului e un Mercedes imens, sau un Q7, sau un Maserati Quatroporte, sau un Porsche Cayenne. Cu numere de Romania. Mi-e scarba.

La coltul hotelului e un arbust intr-un vas mare. Langa arbust e un cos de gunoi, prevazut si cu un loc pentru stins tigarile. Totusi, in vasul arbustului sunt mucuri de tigara.

La intrarea in parcarea de pe Magheru, vizavi de Ciclop, un barbat de vreo 30 de ani, foarte murdar, ridica din cand in cand bariera. Asta e jobul lui. Jena? Scarba? Compasiune pentru mizeria unei alte fiinte umane? Toate trei?

La Killer Chicken cer un pachet de tigari. Din spate iese balena surda, o femeie de 200 de kilograme care aude foarte prost. E imbracata cu o uniforma-sort foarte foarte murdara, pe sub care se vede o bluza cu mult mai murdara. In mana are o bagheta, in care probabil tocmai punea componentele unui sandvis.

La masa stau un politist de la Rutiera si un tanar. Vorbesc despre gratarele pe care au de gand sa le faca fiecare in weekend.

Balena surda pune bagheta la subrat, imi intinde tigarile, ia banii, spune multumesc, scoate bagheta de la subrat si incepe sa puna in ea varza alba tocata.

Imi tin inca respiratia in timp ce ies.

Canalia, tiganii si Politia Romana

Dupa ce acum un an si ceva Canalia suna la Politie pentru ca un dobitoc parcase aiurea si-i blocase decapotabila, iata ca aseara fu nevoie sa apeleze din nou la serviciile politistilor.

Pe str. ……..la carciuma de tigani a lui Micky, pe care eu si Iepurul il numim asa pentru ca are un Q7 cu numarul MCY, se desfasura duminica seara un chef tiganesc.

Muzica, absolut impresionanta. Nici vorba de dusmanii, banii, valoarea, smecheria sau masina de barosan. Erau ceea ce banuiesc ca se cheama manele. O muzica tiganeasca decenta, o voce placuta. Insa totul era la maxim, de parca eram la un concert pe stadion.

Am incercat sa ne uitam la un film, am inchis geamurile desi era inabusitor de cald iar afara adia o briza placuta.

Pana nu am mai rezistat si am sunat la 112. Am cerut la Politie si am vorbit cu dispecerul. “Doresc sa anunt ca pe ………. e un chef tiganesc monstruos”, spuse Canalia calm, demn si determinat. “Va rog sa trimiteti un echipaj”.

“Sigur, sigur, mai spuneti o data unde. Unde e asta, domne? Asa? La intersectia cu… aha, aha. Trimitem.”, zice afabil dispecerul de serviciu.

Neincrezator, Canalia ceru inca o confirmare, pe care o primi. Si se duse sa se mai uite pe geam, cantarind din ochi pietrele de calcar aduse de la mare. Geamurile lui Micky erau o tinta mult prea usoara. La fel si Q7, de altfel, ca sa nu mai zic de gloata tiganeasca stransa in fata portii carciumii.

Intre timp, Iepurul ii arata ca un tigan are o sabie.

Nedorind ca vizita politistilor sa se transforme intr-un macel, Canalia suna din nou:

“Am sunat mai devreme… cheful tiganesc… da, da…. sa stiti ca unul din tigani are o sabie mare si o agita. Nu stiu daca se incaiera, dar va rog sa avertizati echipajul, sa nu fie surprinsi”.

Dispecerul nota totul.

Politia veni, avura loc discutii, muzica fu data mult mai incet.

Canalia urmarea totul din intuneric. Isi nota si el numarul masinii, pentru a putea verifica cine era de serviciu in noaptea aceea pe masina respectiva.

Dispecerul suna si-i spuse ca echipajul nu a gasit obiectul plangerii.

“I-auzi”, zice Canalia. “Carevasazica baietii din masina B 51 HKS, care tocmai au vorbit cu tiganii declara ca asa era muzica de cand au venit ei si ca nu a fost data adineauri mai incet? Eu zic ca baietii cam mint.”

Apoi, dispecerul continua:

-Dumneavoastra ati facut doua sesizari. Una ca e muzica tiganeasca si a doua ca e cineva care agita o arma alba.

-Da, o sabie mare, confirma Canalia, naiv. Si nu m-am plans de muzica tiganeasca, am zis doar ca e prea tare si nu pot sa dorm.

-Si il puteti descrie pe cel cu sabia? Sau in ce masina s-a urcat?

-E un tigan inalt si gras cu sabie si e inauntru, nu cred ca a plecat cu nicio masina. Adineauri era inauntru.

-Va multumim. Buna seara.

Evident, dupa plecarea politistilor tiganii imputiti (da, domnule presedinte, tigani imputiti) au dat muzica la maxim.

Canalia, exasperat, nu ceda. Iepurul isi pusese dopuri in urechi si incerca sa doarma. Dar Canalia nu.

Asa ca suna din nou la 112 si ceru cu Politia.

“Buna seara. Imi cer scuze ca va deranjez din nou, dar altceva mai bun nu am de facut, din moment ce nu pot sa dorm. Da, cheful tiganesc. Da, multumesc”. Canalia vorbea mai calm ca niciodata, fierband insa de furie si calculand daca ar fi mai bine sa faca cocktailuri molotov din alcoolul de prin casa sau sa mearga pana la Petromul de pe Tudor Arghezi si sa cumpere doi litri de benzina.

Nu fu nevoie. Politia veni si cheful inceta total. Multumesc Politiei Romane. Iata ca isi fac datoria din nou.

Nu ezitati, sunati la politie oricand aveti de-a face cu tiganii. Trebuie sa se rezolve cumva. Insistati, insistati, insistati.

De fapt, sunati la politie ori de cate ori vedeti un tigan. Vad ca spre asta ne indreptam.

Mustrarile de constiinta ale Canaliei

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, am gresit.

M-am dedat la pacatul generalizarii, acuzand fara discernamant in dreapta si-n stanga. M-am luat de romani in general, de toata populatia.

Astazi, mustrarile de constiinta m-au doborat si iata, fac penitenta in fata dumneavoastra.

Imi pare rau pentru ce am facut, n-ar fi trebuit sa o fac. Regret fapta, ma caiesc pentru consecintele ei.

Astazi, doamnelor si domnilor, am realizat ca nu e bine sa generalizezi.

NU toti romanii fura in general, ci in general doar o parte din ei, adica tiganii.

Canalia si tiganii

Canalia a crescut la tara, intr-un sat de langa Manastirea dintr-un Lemn si Manastirea Surupatele. Ambele manastiri au pe langa ele cate un sat de tigani, fosti robi manastireni. Unul din sate se numeste Dezrobiti (multumim frumos lui Kogalniceanu), celalalt Manastireni. Denumirile reflecta situatia  in care se gasea majoritatea populatiei de tigani pana pe la 1864.

Colegii de scoala primara ai Canaliei erau atat romani cat si tigani, acestia din urma segretati in mod natural de restul copiilor si asezati in ultimele banci.

Niciun copil roman nu ar fi stat vreodata cu un tigan in banca si nu ar fi baut din aceeasi cana de apa. Erau educati sa-i evite pe tigani, sa nu se joace cu ei, sa nu cumva sa-i atinga (de frica paduchilor, evident).

Cu toate acestea, cei mai buni prieteni ai Canaliei erau tigani. Unul din ei, repetent de profesie si mai mare decat toti ceilalti, il apara de verisorul lui primar care era incitat de maica-sa sa-l agreseze pe Canalia atat verbal cat si fizic.

Violenta nativa a prietenului tigan fu bine exploatata, cateva batai aplicate verisorului aducandu-l pe calea cea buna.

Cu alte cuvinte, tiganii sunt buni de unealta oarba a razbunarii, iar satisfactia lor e violenta in sine.

Celalalt prieten era doar fascinat de Canalia, fara niciun motiv aparent. Poate pentru ca rotofeiul Canalie n-a plans, ci a ras cand a fost batut la palma de invatatorul clasei paralele pentru ca-i sparsese geamul cu un bulgare de zapada. Accidental, fireste.

Poate si pentru ca atunci cand era la gradinita Canalia intra in clasele scolii primare, unde participa plin de curiozitate la lectii, nestingherit de nimeni, privind cu ochii larg deschisi la semnele desenate pe tabla si raspunzand la intrebarile invatatorilor fara sa stie ca nu-i erau adresate.

Tiganii ii spuneau atunci “Nasule”, iar bunica lui le spunea “Fine” cand li se adresa, desi nimeni nu era nas si nimeni nu era fin. Era doar formula pastrata dupa mai bine de 100 de ani de la eliberarea tiganilor.

Lautarii tigani veneau de Sf. Ion sa-i cante bunicului, iar Canalia asista cu foarte mare placere. Oamenii aceia mai negri se ploconeau, primeau o hartie de 25 de lei lipita cu scuipat pe frunte, mancau si beau vin, iar mai cantau, dupa care plecau multumiti.

Tiganii veneau la sapa, la munci grele si la munci injositoare.

Unii tigani mai saraci primeau pomana cu precadere, si nu doar la ocaziile religioase. Nu cerseau, doar se stia ca au nevoie de ajutor. Uneori Mamaia ii chema in mod special pentru a le da de pomana haine sau mancare. O alta forma de ajutor era oferirea unui loc de munca inaintea altora. Tiganul venea sa sape si primea mancare si bani. Niciodata insa nu primea ajutor vreun tigan despre care se stia ca bea.

Mutarea in oras ii arata Canaliei ca tiganii nu sunt doar unelte, animale de povara sau cantareti. Unii isi jefuiau colegii, ii maltratau, ii persecutau. Erau o problema greu de rezolvat de conducerea scolii.

Canalia isi dadu seama ca atata timp cat esti atent la tigani sansele de a fi batut, jefuit sau umilit scad dramatic.

Pe strazile orasului invata ca daca eviti tiganii probabilitatea de a-ti disparea portofelul se apropie de zero.

Toate acestea le invata pe pielea lui.

La liceu, Canalia realiza un fapt mai mult decat imbucurator: pe masura ce inaintezi in sistemul educational romanesc, prezenta tiganilor scade simtitor. Astfel, daca in clasele 1-4 avea mai bine de 15 colegi tigani, la gimnaziu avea 3 iar la liceu 0.

Mai mult, in intregul liceu invatau 2-3 tigani, cu care Canalia nici macar nu incerca sa aiba vreun contact, pentru ca erau atat de falsi incat nici nu mai semanau a tigani.

La tara, situatia se schimbase intrucatva. Desfiintarea CAP-ului si improprietarirea tiganilor produsesera unele conflicte minore.

Canalia afla ca tiganii mai fusesera improprietariti o data, insa isi cam vandusera pamanturile ca sa-si creasca miliardele de copii. Asta demult de tot.

Acum tiganii primeau pamant din nou, iar romanii spuneau ca abia asteapta sa le vina tiganii la poarta sa vanda.

Somajul, numarul mare de copii si lipsa calificarii profesionale impingeau tiganii la furturi si gainarii, usor de controlat in mediul rural si aproape imposibil in cel urban.

Canalia lua contact cu vanzatorii de seminte, de ghiuluri, de cazane contrafacute, de tuciuri si de halvita.

Ii vazu pe traficantii de valuta, pe camatari si pe noii tigani, cu lanturi la gat, parfumati peste jeg, cersetorii profesionisti si prostituatele.

Statutul Romaniei de proaspat iesita din comunism atrasese simpatia Occidentului, iar tiganii erau in atentia tuturor fundatiilor umanitare.

Copiii strazii, muritorii de foame, apoi azilantii din Germania, Marea Britanie si Franta.

In Occident, tiganii profitau de slaba vigilenta a autoritatilor, care lasasera garda jos in special datorita nivelului inalt de educatie civica al populatiei. Tiganii traiau bine din gainarii si din traficul modest.

In Romania apar primii hoti de fier vechi, meserie acaparata incet incet de tigani.

Apoi apar casele de amanet, traficul de droguri, traficul de carne vie, proxenetismul, prostitutia organizata.

La sfarsitul anilor ’90, clanurile tiganesti isi impartisera Bucurestiul la fel ca sicilienii. Coruptia intretinea starea de fapt si raidurile, arestarile sau condamnarile sefilor de clan erau simple lovituri de imagine.

Tot in anii ’90 a inceput constructia vilelor cu turnulete, din banii obtinuti pe masini furate in Germania, pe cersit in Franta si asa mai departe. Tiganii continua insa sa traiasca in mizerie.

Obiceiul de a vinde mirese de la varste fragede intra in atentia acelorasi fundatii umanitare. Legea romana e modificata de ochii lumii, casatoriile continuand sa se incheie cu eludarea formelor legale.

Deneclararea copiilor nascuti are ca principal scop eludarea taxelor (aici sunt de acord).

Lipsa unei diplome de 8 clase da nastere fenomenului de cumparare a acestor diplome, in scopul obtinerii permiselor auto. Un al izvor de coruptie.

Cersetoria, comertul fara autorizatie, traficul de persoane si de stupefiante raman pana in ziua de astazi profesii ale tiganilor.

Lipsa de educatie, mizeria, dispretul fata de orice forma de civilizatie, mentalitatea de infractor, toate acestea ma fac sa cred ceea ce cred despre tigani.

Generalizez pentru ca nu prea am contraexemple. Daca aveti voi va rog sa mi le povestiti.