Sunt înştiinţat că salariile nu se mai “dă” ca până acum, ci în 2 tranşe. Cuvântul chenzină revine cu bocanci murdari de noroi birocratic corporatist în vocabularul meu. Iar “lichidare” denumeşte mai degrabă ce s-a întâmplat cu salariul decât modalitatea de plată.
Mi se dau nişte bani mai devreme, pe 24 ale lunii, din 3 tentative, sume mici, ca şi cum cineva printr-un birou se gândea: “să mai dau ? să las atât ?”. Aştept 2 săptămâni, vin şi ceilaţi. Sunt informat că mi se vor da pe 5 şi pe 21.
Sigur, am răbdare 2 săptămâni, numai că termenele se decalează constant, de la lună la lună. Salariul e acelaşi, dar vine mai târzior şi asta, în termenii în care vorbeau profesorii mei de la masteratul de finanţe-bănci, e un cash flow neplăcut.
Acum suntem pe 23, îmi verific înfrigurat contul, nu că n-aş avea bani, slavă lui Yehova (am destui), ci pentru că mă deranjează nefirescul întârzierii. Faptul că nu văd plata mă sâcâie şi mă determină să scriu articolul ăsta.
Suferind o perioadă de insatisfacţii financiare, ca să nu spun că eram falit, acum sunt obsedat de a avea mereu bani la mine. Economii în lei, în euro, sume de rezervă în portofel. Plănuiesc să-mi cumpăr şi nişte aur, nişte ghiuluri, ceva brăţări, dar nu găsesc de 22 de carate în România şi mai stau puţin (poate îmi cumpăr din Turcia). Sunt obsedat de bani, cu alte cuvinte. Deci, cu atât mai mult mă dor întârzierile astea. Pentru mine e o tortură. Sunt un caz special.
Sigur, ar fi de bun simţ să spun la ce firmă lucrez, dar sincer habar n-am. Sunt plimbat trimestrial pe la altele. Nici nu ştiu pe cine să întreb unde lucrez.
Cum spunea o colegă “oricum tot banii ăia sunt” şi aş putea să mă resemnez, cu toate că dacă se mai întâmplă o schemă din asta încă o dată, sunt sărit o lună de la bani. Sau nu ?
Filed under: Rafuieli | Tagged: cash flow, salariu | Leave a comment »