Misterele Cismigiului

Trecand intamplator astazi pe la 10 prin Gradina Cismigiu (retineti: Gradina), Canalia se strecura tiptil pe aleile cele mai umbroase.

Venea dinspre Cercul Militar, unde Vadim pupa un steag, inconjurat de generali si cu spatele la Garda de Onoare. Traficul fusese oprit, niste jandarmi interogand prin sondaj cate o domnisoara unde merge, cu ce se ocupa, sau ce parere are.

Canaliei ii era cald, situatie agravata si de prezenta lui Vadim. O lua incetisor pe mijlocul Bulevardului Elisabeta, pustiu, torid si marginit de sedimente de afise. Vazu toneta din fata intrarii in Gradina, se bucura, era salvat.

Avand un auz remarcabil, Canalia nu putu sa nu auda cateva fraze, in trecerea prin Cismigiu.

Un tanar, asezat pe banca, dotat cu telefon, agenda si pix spunea: “Eu pot sa vorbesc cu domnul Andreescu? Buna ziua. Ma numesc …. si suntem de la firma”. Accent dur moldovenesc. Folosirea prenumelui personal in mod corect, dar inutil, urmata de dezacord grav. Nu dezacordul m-a deranjat sau mirat. Pronumele. De unde? Cum a invatat romaneste? E limba materna? E rus? E agent de vanzari, clar. Sau ceva. Gen… (ca sa ma inspir si eu din filmul ala romanesc). Sau e din dorinta de a fi mai politicos?

La naiba, isi zise Canalia, trebuie sa invat limba rusa, nu mai merge asa!

Pe o alta banca, doua pensionare standard: “…. si stateau, domnule, pe acoperisul fabricii. Ca era mai cald”. Cine? Porumbei? Cum adica mai cald? Si de ce sa vrei sa stai la cald cand e cald? Era mai frig inauntru?

O a treia pensionara, insa nu standard, ci cu sosoni de casa grosi, se baga in discutie de pe o banca adiacenta: “Si stiti cine mai statea pe acoperis?”.

Doamne, is spuse Canalia. Uite cum trec mai departe si nu aflu ceea ce e probabil cea mai formidabila povestire spusa vreodata in Cosmigiu. Ce poate sta pe acoperis, fiind mai cald? Si MAI CINE poate sta acolo, fie ca era mai cald, fie ca era altfel?

Aceste lucruri Canalia nu le va afla niciodata, pentru ca merse mai departe… si trecu pe langa o banca unde sedeau intr-o pozitie conspirativa doua doamne, la vreo 40 de ani.

Prima doamna: Si atunci, au venit aia…

A doua doamna: Comunistii…

Prim: Nu…

Dar cine, cine? Pentru numele lui dumnezeu! Cine ar mai fi putut sa vina, in afara de comunisti? Voi stiti sa mai fi venit cineva? Si de ce vorbeau in semi-soapta? De ce conspirau?

Nici asta nu va afla Canalia niciodata, pentru ca isi continua drumul, serpuind pe cele mai umbroase alei.

Langa locul de joaca al copiilor, o fetita desculta alerga dupa o minge mare, taindu-i calea Canaliei, care intarzie un pas, suficient pentru a prinde din zbor cateva cuvinte rostite de o voce de bunica: “Si n-avea nimica pe ea…”

Cine? Cine, domnule, se intreba Canalia, in  timp ce iesea din marea Gradina a lui Dumnezeu, numita Cismigiu.

Cismigiul la ora 9

Modificare substantiala de traseu pentru taurul Canalie, trecerea prin Cismigiu nu trecu neobservata nici de fortele de ordine ale Bucurestiului, iar ambasadorul Statelor Unite fu prezent si el la eveniment, dorind sa puncteze pe agenda sa de PR.

Insotit de o delegatie numeroasa de oficialitati, Canalia trecu Podul Mare, indreptandu-se catre Parterul Central, unde calca pe iarba, derutand SPP-ul si provocand plansete la sediul Ecologistilor, care-si jurara in barba sa se razbune.

Printre putinele lucruri care se misca in Cismigiu la ora 9 a.m. sunt degetele butucanoase ale pensionarilor, acestia scotandu-si picioarele din incaltari pentru a se implica si ei in chestiunea incalzirii globale, stiindu-se ca pensionarii se implica in general in orice, motiv pentru care scarile blocurilor din Bucuresti sunt locuri atat de sinistre.

In Cismigiu se mai misca si frunzele copacilor, starnite de o adiere tandra, complet samanatorista. Fanul cosit mirosea demential, aproape acoperind efluviile provenite de la degetele pensionarilor.

Pe marginea traseului adoptat de Canalia pentru traversarea Cismigiului se postasera strategic cativa cetateni aflati in tranzit, care isi pazeau cu multa bagare de seama sacosele de rafie, ale caror culori si modele ecosez au fost atat de apreciate de Traian Basescu incat si-a comandat cateva camasi identice.

Dupa o scurta cuvantare, aclamata indelung de Presedintele Romaniei si de Andrei Plesu, prezent cu totul intamplator in parc, Canalia se intretinu indelung cu Excelenta Sa Nicholas Taubman, apoi parasi subtil obiectivul.

In fata Nuntiului Apostolic de pe Str. Constantin Stahi, Canalia se opri un moment pentru a-l chema la poarta pe reprezentantul Vaticanului la Bucuresti, cu care discuta aprins printre gard despre situatia din Balcani si evolutia intrumentelor de scris intre secolele XI-XIV.

In fata sediului DNA, Canalia se intretinu cordial cu cativa jurnalisti, dadu cateva interviuri scurte pentru Realitatea, Antena3 si ProTV, apoi intra in cladirea in care lucreaza si scrise pe blog, decis sa-si inceapa ziua in cel mai placut mod cu putinta.